presa vremii despre Internationalà priveste activitatea federatiilor si a sectiilor acesteia in diferite tàri.
    Fiind vorba de organe de presa provenite din cercuri burgheze sau democrat-intelectuale, celor mai multe le-au rämas inaccesibile semnificatia istoricä fi rolul Internationalei I si al Gomunei din Paris. ìn generai, presa de orientare democratica, abmentata de starea de spirit repubbcanà si de actiunile anti-monarhice pe care insusi Marx le-a remarcat in aceastä perioadä 1, accepta cel mult latura republicana si patriótica a Comunei din Paris, respingind conti-nutul social al puterii instaurate de comunarzi.
    Se remarcä totusi, prin abordarea indràzneatà a problemelor sociale pe care le-a ridicat Comuna din Paris si Internationala I, ziarele « Albina » si « Informatiuni bucurestene ».
    Referindu-se la faptul cä in domeniul social Comuna din Paris urmärea emanciparea muncii de sub jugul exploatärii, ziarul « Albina » scria : « Nu desconsideräm supremul principiu al Comunei, nu condamnäm, ci aprobàm scopul principal si generös al ei, pricepem sublimul si indreptàtirea aceluia, intelegem cä miile cuprinse de adevärul aceluia merg cu bucurie la moarte pentru afirmarea si eluptarea lui » 2.
    Aprobarea « principiului suprem » al Comunei de catre ziarul « Albina » nu inseamnä cä pubbcatia ìi si deslusise sensul real in toatä claritatea lui. in fond, « Albina » considera cä inläturarea exploatärii se poate realiza prin . . . participarea egalä a muncii si capitalului la impàrtirea profitului.
    Evenimentele revolutionäre din Franta dädeau prilej publicatiei sä abor-deze o serie de probleme sociale majore, fixìndu-si punctul de vedere asupra lor. Foarte interesant este ìn acest sens un artieoi intitulat Dreptul de revolutiune. Dupä ce se defineste in mod just actiunea revolutionarà — « revolutiunea este ridicarea si rezistenta contra guvernului cu puterea fìzicà » 3 —, gazeta « Albina » justificä revolutia ca mijloc de luptä socialä, daeä maselor populare nu li se satisfac cererile pe care trebuie sä le revendice ìn prealabil pe cale de « opozi-tiune » neviolentä : « Poporul mai intii are nu numai dreptul, ci chiar datoria ìntìi de opozitiune, adicä de rezistentä, cu arme sau mijloace morale, si numai daeä acestea nu folosesc se merge un pas mai departe, la opozitiunea fìzicà. . . » 4. Trebuie relevat cä preconizärile ziarului nu erau simple teoretizäri abstracte, ci, referindu-se la evenimentele Comunei din Paris si la Internationala I, eie vizau in acelasi timp ìmprejuràrile concrete din Transilvania, ìncurajau, e drept voalat, lupta de eliberare nationalà de acolo, in ce priveste rezolvarea ràzboiului civil din Franta, cercul din jurul gazetei se pronunta pentru conciliere ìntre Comunarzi si guvernul lui Thiers, cu conditia ca sistemul republican sä fie neapärat mentinut. « Oricare ar fi formúlele ce s-ar substerne poporului alegätor, toatä lumea, si mai vìrtos cea amicà Franciei, asteaptà sä vadä cä poporul francez, dupä atìtea nefericiri, a venit la convingerea cä numai república, dar adevàrata republicà, ìi mai poate salva onoarea, viitorul » 5.
     1	K. Marx §i F. Engels, Briefe an A. Bebel, W. Liebknecht, Kautscky und andere, Moscova-Leningrad, 1933, p. 16.
      2	« Albina», an V, nr. 32 din 18(30) aprilie 1871, vezi §i A. D e a c, Internationala I §i Romania, p. 44—45.
      8	« Albina», an. V, nr. 33, din 21 aprilie (3 mai) 1871.
      4 Ibidem.
6 « Albina», an VI, nr. 45 din 27 mai (8 iunie) 1871 ; vezi §i nr. 29 din 2(14) aprilie 1871.
20