doreau sa piece proveneau din satele judetului Ilfov : Gostilele si Ileana Tràsnii1, ca si din Ulmeni (19 familii) Chiajna (43), Afumati (38) 2.
    Formalitàtile de piecare durau insà mult. Cererea ultimilor fusese inaintatà in iulie, iar trecerea peste Dunàre, prin carantina Càlàrasilor s-a fàcut abia in noiembrie. intre timp, bàjenarii din aceste sate isi repetau cererile si plecarea lor antrena si pe altii. Ìntilnim cereri din partea unor familii de slivneni 3, din partea bàjenarilor asezati la Bràila si la Baldovinesti 4 (Bràila), a bulgarilor catolici de la Cioplea, Popesti s.a. Ultimii cereau sa piece deoarece « de la intocmirea Regulamentului [organic] ne vedem foarte strimtorati de catre toate . . . fiind supusi la niste asemenea grele ràspunderi. . . pentru proprietari » 6. Este adevàrat cà, mai ales pe baza privilegiilor si fàgàduielilor fàcute de turci, se crease un adevàrat curent de reintoarcere, de care, uneori, se làsau influentati acum, ca si mai tirziu, si unii romàni veniti de peste Dunàre. Astfel, cinci familii de « moldoveni », care veniserà din Turcia de patru ani (deci din 1829), cereau si ei sà piece. Ca fi in unele cazuri ale bàjenarilor bulgari, in cel de fatà motivul reai nu era sàràcia, atit de des invocatà. Din cele cinci familii de moldoveni una poseda 30 de vite cornute mari si 70 de oi, alta 20 de cornute mari etc. 6. §i de astà datà unii bàjenari bulgari, desi obtinuserà invoirea de piecare, ajunsi la Dunàre se ràzgindeau si renuntau sà treacà fluviul, aràtind cà vor sà ràminà in tarà 7. Ìn sfirsit, alti bàjenari, originari din sudul Bulgariei (regiunea Iambol) sau chiar din pàrtile Adrianopolului, primind invoirea sà piece, nu revin in vechile lor localitàti, asa cum ne atestà documentele turcesti, ci se asazà pe malul drept al Dunàrii, pentru ca in orice eventualitate nefavorabilà sà treacà Dunàrea inapoi 8.
    Turcii insà se asiguraserà si de acest lucru si, de comun acord cu Alexandru Ghica, fugarii dintr-o parte sau alta a Dunàrii trebuiau readusi cu concursul autoritàtilor ambelor tàri. Astfel, fugari romàni din satele Corabia, Girla si Izlaz (Romanati) trecuserà peste Dunàre in pàrtile Nicopolei. Potrivit intele-gerii cu muselimul de acolo, s-au trimis din tarà « gonaci » care sà-i caute in satele stinte sau ìn aitele. Alexandru Ghica intervenise si obtinuse acelasi drept « si pe viitorime » 9. La fel se proceda si cu fugarii din Turcia. Astfel, la 16 iulie 1834, cinci familii (17 insi) fug peste Dunàre la noi si sint prinse in dreptul pichetului Frecàtei. Alte douà familii fug din satul Cochirleni si trec in ostrovul Nicoli cu gindul de a ajunge ìn satul Pàpureni. Autoritàtile romànesti au ordin sà nu-i primeascà insà decìt in cazul cind sìnt fugari mai vechi in tara noastrà
      1	Ibidem, f. 210—214 (43 de familii din satul Gostilele fi 55 din Ileana Tràsnii, care au trecut in noiembrie 1834 pe la Càlàrafi).
      2	Arh. st. Bue., Vistieria, dos. 3 201/1831, f. 1 454—1 456, unde se dà lista lor fi numàrul vitelor. Pentru alte cereri de piecare, vezi f. 1 395, 1 449 f.a.
     3	Ibidem, Arh. st. Bue., Visteria, dos. 5 740/1834, f. 142-144, 348 fi 485-489; Romanski, op. cit., p. 488.
      4	Arh. st. Bue., dos. 5 740/1834, f. 159, 164-165, 180 fi 236.
6 Pentru alte plecàri vezi acelafi dosar 5 740/1834, in care s-au pàstrat cererile bàjenarilor. Ìn afarà de cele individuale, vezi fi f. 20, 48, 87, 107, 114, 157, 210—214, 348, 426, 466, 498 f.a.
     6	Ibidem, f. 651-652.
7	Ibidem, f. 237—238, 277, 301, 327, 329, 370, 453, 466, 565-566 fi 889. Mai tirziu, in august
1835,	Departamentul dinlàuntru arata Vistieriei cà in oraful Giurgiu se aflà o rnulpme de bulgari care nici capitarie nu plàtesc, nici nu tree peste Dunàre, defi au bilete de piecare. Deoarece bàjenari ìn aceastà situale se aflau fi prin alte orafe ale fàrii, se cerea tuturor ocirmuitorilor sà facà cercetàri in acest sens (ibidem, f. 973).
      8	Vizirul càtre valiul Silistrei, in ffoKyMenmu..., p. 212 fi 231.
     9	Arh. st. Bue., dos. 5 740/1834, f. 573-574.
95