ïn ce priveçte chestiunea daca în cupriiisul slujbei manuscrise a existât sau nu o biografié a lui Nicodim, Çtefan nu ne dà o làmurire precisà, dar avem — cum s-a vàzut — tóate motivele sà credem cà çi dacá o asemenea biografie va fi existât acolo, ea nu diferea de Pomenire 1 çi cà din cuprinsul ei nu s-au luat çtiri ìnsemnate care sà fie apoi folosite ìn cuprinsul Viefii 2. Astfel, afirmaba lui Iosif Bobulescu ìn chiar titlul edipei sale a Viefii, cà anume, pentru redactarea acesteia, §lefan ar fi folosit çi o biografie manuscrisà a lui Nicodim 8, ne apare ca gratuità çi rezultatà numai dintr-o greçità interpretare a titlului manuscrisului pe care 1-a folosit. Legenda despre Istoria slavona a lui Nicodim. Ìn masa de fapte — reale sau nàscocite — çi de interpretàri, adesea forcate, ce ràmìn ìn cuprinsul Viefii, dupà ce eliminàm çtirile pe care le putem recunoaçte ca provenind dintr-una dintre categoriile de izvoare enumerate mai sus, orientarea ràmìne deosebit de grea. Aici trebuie sà discernem, pe de o parte, ceea ce aparjine numai chipului ìn care erau concepute în mediul de càrturari màrun^i de la Tismana (ca çi din alte mànàstiri de la noi), in acea vreme, istoria însàçi çi « stilul istorie » 4, iar pe de alta interpretadle, rareori juste, adesea cu totul fanteziste, ale unor çtiri de origini çi valori foarte diferite çi, în sfîrçit, elementele presupuse a fi culese din tradita oralà, fie ea cea « cultà » (monastica), fie cea « populará » 6. Temeiul tradirei càrturàreçti de la Tismana 1-ar forma — dupà chiar afirmadle lui Çtefan Ieromonahul — çtirile provenind dintr-o veche Istorie a sfintului (Nicodim) scrisà de ucenicii acestuia (deci in prima jumàtate a secolului al XV-lea), izvor care ìnsà, la vremea la care çi-a redactat Çtefan opera, ar fi fost ìncà de mai multà vreme pierdut 6. S-a admis îndeobçte cà din aceastà Istorie slavonà ar fi pàtruns in cuprinsul Viefii — ce e drept prin intermediul a doua etape de transmisiune orala, pe care §tefan le mentioneaza explicit — unele çtiri de o deosebità valoare istoricà 7. S-a mai observât cà, dintre acestea, cìteva concordà, in oarecare màsurà, cu cele pe care ni le oferà izvoare sîrbeçti pe cìt de pre^ioase, pe atìt de sigure; ceva mai mult, nu o datà, unele amànunte — ba chiar çi termenii cu care acestea sìnt prezentate — indirà, fàrà putin^à de ìndoialà, o provenienjà dintr-un text slavonesc 8. In consecin^à, aproape 1 Copii de mînâ ale Pomenirii singure se ìntìlnese ìn diferite manuscrise din Biblioteca Acad. R.P.R. — ca, de pildà, ms. rom. 2 015 çi 2 180 —, ceea ce arata cà ea s-a bucurat fi de o circuiate independentà de cea a slujbei. 2 Ar fi curios ca Çtefan, care a citat nu numai — dupà cum am vàzut — o biografie a lui Nicodim de care aflase din ausile, ci çi numeroase lucràri (ba chiar fi inscripfii fi documente) din care a luat incidental, çtiri, sà fi omis sà citeze o interesantà biografie manuscrisà ce i-a fost accesibilà 1 3 Vezi mai sus, p. 239, nota 9, titlul edipei Bobulescu. 4 Concepfiei despre istorie a mediului fi vremii sale §tefan ìi datoreazà libertàrie pe care fi le ia ìn reproducerea izvoarelor fi fantezia cu care el intelegea sà le foloseascà fi sà le interpreteze. « Stilului istorie» ìi apertine tendinta de a nàscoci amànunte pitorefti fi de efect literar, ìntre care prim&l loc il ocupà lungile pasaje in vorbire directà — discur-suri fi dialoguri — cu care socotefte necesar sà-fi ìmpodobeascà (dupà traditia ce-fi are punctul de piecare in istorio-grafia anticà) scrierea sa (cf. de pildà: f. 47v* — 48r-=p. 18 — 19; f. 63v- — 64r- =* p. 42 ; f. 64v =» p. 43; f. 65r • = p. 45: f. 72v- = p. 57 etc.). 5 O distincte netà ìntre tradita monasticà fi cea popularà este astâzi cu neputinfà: adesea, afa-zisa « tradire popularà» nu este decìt o prelucrare tardivà a unor traditi odinioarà scrise, de origine càrturàreascà, fi, invers, traditia càrturàreascà s-a amplificat fi ea adesea, treptat, cu elemento folclorice. • La ìnceputul Viefii (f. 44v—45r- = p. 14 — 15): «.. .am adunat di prin hrisoavele mànàstirii fi di prin alte scripturi; apoi fi de pre la pàrinfii bàtrini, bàrbari fi iubitori de adevàr, care mai nainte de noi cìte cu 40 fi 50 fi 60 de ani au fost làcuitori ìntr-a-asta sfìntà mànàstire Tismana, din tineréfe; care fi ei au adunat de la alfi bàtrini ce era venivi mai naintea lor in mànàstire, iarâçi dia tineréfe. Carii, aceftia, zie cà avea ftiinfà din cetirea istorici sfintului, care a fost scrisà chiar de ucenici sfin'ului ; si zie cà, fiind acea istorie scrisà pà limba sloveneascà, s-ar fi dat de un egu-men al mànàstirii mai dia vechime unui boier mare ce venise de la Bucurefti la mànàstire pentru ìnchinàciune, ca sà o tipàreascà la Bucurefti, pre rumànie fi din pricina ràzmiritelor celor mari ce-au fost pre acea vréme s-au ràpus de la acel boer istoriia sfintului. Iarà noi, alergìnd aicea fi aeolo, nu numai la pàrinfii mànàstirii, precum s-au zis, ci fi la alfi bàtrini cu ftiinfà, làcuitori di pria satele mànàstirii céle dinprejur, cìt fi la alfii, carii au avut stiintà adevarata de la pàrinfii fi mofii fi stràmofii lor, am adunat pre céle din tìnàrà vìrsta lui fi pìnà la bàtrìnefe, fi ale mortii povestiri prea veselitoare si minunate...» etc. 7 Instructiv, îa aceastà privinfà, este cazul istoricului atìt de serios, de bine informât si de metodic care a fost Dimitre Onciul. Indus in eroare de exprimarea ambigua a lui Stefan — accentuatà ìncà de o notà a editiei Bobulescu (nota a de la p. XI), ca si de erorile din titlul aceleiaçi editii — Onciul (care n-a putut cunoaste direct tipàritura din 1767) il socotefte pe Çtefan ca autor al Pomenirii (care ar fi fost, deci, aceeafi cu Viata), ed. Bobulescu nefiind decìt o reeditare a textului tipàrit in 1767. (Vezi Radu Negru fi originile statului Târii Romànejti), in Opere complete, vol. I, ed. criticà adnotatà de A. Sacerdofeanu, Bucurefti, 1946, p. 95: «Viata lui Nicodim». . . tipàrità mai intìi la 1763 fi publicatà din nou de episcopul Iosif Bobulescu»; «... édifie din urmà pe care singurà o am la mìnà ...»). Ca urmare, el este atìt de convins de valoarea ca izvor istorie a Viefii, ìncìt crede cà printre prefioasele traditii pe care Çtefan le-ar fi cules de la càlugàrii de la Tismana s-ar putea gàsi chiar fi unele — ce e drept, deformate — privitoare la luptele lui Litovoi cu tàtarii (deci la evenimente cu mai bine de un veac ante rioare fundàrii mànàstirii) 1 8 P. P. Panaitescu, ¡Mi ree a cel Bàtrin, Bucurefti [1944], p. 14. «... textul romànesc < = Viafa> cuprinde fapte autentice fi elemento care derivà direct din textul slavon : Despre Çtefan, fiul cneazului Lazàr, Viafa serie: « Feciorul lui Silnic Stefan», ceea ce n-are sens, dacà nu admitem cà in textul slav despotul Çtefan Lazarevici a fost poreclit Siimi, adicà cel tare. Viafa romàneascà spune cà sfatul boierilor sM>i se numea sinclit, dupà modelul bizantin, cunoaste amànunte despre misiunea la Bizanf a lui Nicodim trimis de cneazul Lazàr fi ftie fi numele exact al condu* càtorului misiunii Isaia. De asemenea e pomenit exact numele urmafului lui Nicodim in scaunul stàretiei de la Tismana ». Dar, deçi face aceste constatàri, automi se ferefte — cu bunà dreptate — sà ìmpàrtàfeascà concluzia exageratà pe care se gràbiserà sà o tragà predecesorii sài cu privire la valoarea operii lui Çtefan ea izvor istorie, ìncheind: « Viafa romàneascà. . . cu rezerve, bineinfeles, este pìnà la un punct un izvor istorie» (subì. ns.). 244