astfel incit nu pe temeiul acestora poate fi rezolvatà problema personajului (sau poate personaj elor *?) ce figureazà in documente sub numele de « Negru Vodà ». Faptul cà Radu I a dàruit Tismanei, incà inainte de terminarea construcjiei mànàstiri (Dan I aratà precis cà numai el a ajuns sà termine làca§ul (= \'pdA\k), ràmas neterminat la moartea tatàlui sàu) §i fàrà o consemnare in scris a donajiei, aratà o neobi§nuità grabà, ce i§i gàsefte explica^ia in aceea cà ob§tea càlugàreascà a noii fundajii era gata constituità — ea nefiind decit, cu mici modificàri, vechea ob§te de la Vodi^a 2 — §i cà, refugiatà sau alungatà din regiunea Severinului, ea pierduse toate proprietà^ile ei anterioare §i deci orice venituri din care sà se intrefinà. Astfel, dania lui Radu apare ca un fel de « compensale » datà càlu-gàrilor pentru paguba suferità prin pierderea mai vechilor posesiuni 3. Dar domnul romàn, cum vom vedea, nutrea incà speranza unei grabnice reluàri a Jinuturilor acum ocupate de regatul maghiar, astfel incit dania avea un caracter provizoriu, pinà la restabilirea situatici anterioare. Fiind vorba insà de asigurarea unor mijloace de trai necesare comunitàri càlugàre§ti ràmase fàrà rosturi, dania a trebuit sà se facà foarte curind dupà pierderea Vodi^ei — intimplatà (jinind seama de cele aràtate mai sus) 4 càtre sfir^itul anului 1374 sau inceputul celui urmàtor — adicà (admi^ind cà ea a avut loc dupà intoarcerea lui Nicodim de la Constantinopol) spre sfir§itul anului 1375 sau inceputul anului 1376. In acest caz, dat fiind cà cel care o face este nu Vladi-slav, ci, dupà cum am vàzut, Radu, sintem silici sà admitem cà domnia acestuia din urmà a inceput mai devreme decit se considerà indeob§te 5. Mult sperata reluare grabnicà a Severinului avea sà mai intirzie insà ci^iva ani. Intr-adevàr, o §tire cuprinsà intr-un intreg grup de cronici italiene aminte^te — in diferite variante — despre un ràzboi purtat de càtre regele Ludovic cu « Radano, principe de Bulgari, infedele » ®, in care bàtàlia decisivà a fost ci^tigatà — cu greu, ce e drept — de càtre rege, la « 1377, di VII del mese di Zugno » 7. Greutà^ile intimpinate de Ludovic ar fi provenit, dupà una dintre versiuni8, din aceea cà du§manul sàu isi putuse procura — prin intermediul Venerei, care, cind era vorba de negustorie nu stàtea sà intrebe de confesiunea §i nici chiar de religia celor cu care fàcea afaceri — un mare numàr de armuri 9 cu care $i-a echipat osta§ii. Aceastà procurare de armuri implicà insà o pregàtire a ràzboiului fàcutà pe indelete de càtre domnul romàn, care a avut deci el iniziativa conflictului. Pare probabil deci ca, pinà la lupta amintità mai sus, nici domnul §i nici supu^ii sài sà nu fi pierdut nàdejdea reluàrii Severinului; cert este insà cà, dupà bàtàlia pierdutà, orice sperante in aceastà privin^à trebuiau sà fie — cel pu^in pentru o bunà bucatà de timp — spulberate10. Admijind cà, asa cum am spus-o mai sus, dania de sate a lui Radu fusese fàcutà 1 Nu este cu totul de exclusa nici ipoteza —ce ne pare totuçi mai pu^in întemeiatâ — ca sub numele de « Negru vodà» sà se fi ìnteles « personificarea ìnceputurilor statului muntean», dupà expresia lui Hasdeu (Istoria critici, p. 120). * Unele schimbàri par sà se fi petrecut totufi in componenda obstii; dar asupra acestor amànunte vom reveni mai departe. * Cà asemenea « compensata» erau, intr-adevàr, in obiceiurile vremii ne-o aratà .schimbarea — in douà rìnduri — a posesiunilor de la sud de Dunàre dàruite mànàstiriior Vodija çi Tismana de càtre cneazul Lazar, schimbare provocata de faptul cà cele vechi fuseserà ocupate de càtre turci (vezi P. P. Panaitescu, Mircea cel Bà.rin, p. 148 — 151 çi harta de la p. 147). 4 Vezi mai sus, p. 267. 8 Data admisà în prezent este« c.1377» (vezi DIR, Introducere, I, p. 485). Dar anul 1377 nu poate constituí, cum se va vedea îndatà, decît un simplu terminus an'e quem, càci Radu trebuia sà se fi aflat ìn scaun cel pu{in cu cìteva luni inainte de iunie al acestui an. Ultima men^iune despre Vladislav vodà în viaçà este din 6 iulie 1374 (zvonurile aduse de boierii fugi^i din ^ara Romàneascà la Curtea lui Ludovic; vezi mai sus, p. 257, nota 3). Faptul cà nu Vladislav, ci Radu se ocupà de soarta obstii de la Vodi^a aratà cà pierderea Severinului §i moartea lui Vladislav sìnt douà evenimente aproape contemporane. în acest caz, trei ipoteze ne sìnt permise: ori Vladislav a murit la foarte scurtà vreme dupà pierderea Severinului; ori el a càzut chiar cu prilejul luptelor pentru ocuparea cetâçii; ori, în sfîrçit, aceea cà Vladislav era mort la data ocupàrii cetà^ii de càtre optile maghiare. Ca Vladislav sà fi murit cu prilejul apàràrii Severinului ni se pare foarte pu{in probabil: evident cà, dacà lucrurile s-ar fi petrecut astfel, izvoarele maghiare — çi trebuie sà ne gìndim in primul rind la loan de Kükülô, atìt de dornic sà acopere ìnfrìngerile si sà exagereze victoriile lui Ludovic (vezi M. H o 1 b a n, op. cit., p. 54 — 56 (48 — 50) çi nota 5 de la p. 55) — n-ar fi omis sà consemneze faptul, càci el dàdea o deosebità stràlucire victoriei ob^inute de trupele regelui. Fàrà a exclude posibilitatea ca Vladislav sà fi murit curind dupà pierderea Severinului, ni se pare totusi mai probabil ca moartea voievodului muntean — cu eriza de auto-ritate pe care (ca in majoritatea cazurilor de acest fel din perioada dàinuirii anarhiei feudale) a putut-o aduce — sà fi fost prilejul folosit de Nicolae de Gara pentru a realiza, prin surprindere, cucerirea cetàfii. Moartea lui Vladislav s-ar situa, credem, càtre sfîrçitul lui 1374 sau inceputul lui 1375. 8 Addimenlum secundum ad Chronicon Cortusianorum în L. A. Muratori, Rerum Italicarum scriptores, vol. XII, Milano, 1728, p. 984. Vezi ìntreaga bibliografie la G. I. B r à t i a n u, L’expedition de Louis I-er de Hongrie contre /« prince de Valachie Radu I-er Basaraba en 1377, in RHSEE, II, (1925), p. 73—82. 7 Deci 7 iunie 1377. 8 Cronaca Carrarese (extras reprodus in anexà la articolul citat in nota precedentà.) * Numàrul de 10 000 de armuri este evident exagerat; totuçi ele trebuie sà fi constituit o comandà importantà de vreme ce a ajuns a fi consemnatà în cronicà. O asemenea cumpàràturâ fàcutà în Italia indicà o bunà situare financiará ■a domniei çi nu ni se pare a constituí o simplà coinciderà faptul cà toemai de la Radu I cunoaçtem un foarte mare numàr de emisiuni monetare, ceea ce implicâ aruncarea pe pia^à a unei apreciabile cantitâti de metal precios. 10 Dimpotrivà, regele credea cà poate spera o cucerire a 'J'ârii Româneçti, càci el promitea, la 19 noiembrie 1377, scutiri de dàri «... si, Deo volente, terra Transalpina, ut speramus, ad manus nostra deveniet ...» (Urkundenbuch, II, nr. 1 085, p. 480; Hurmuzaki-Denusianu, Documente, I3, nr. 189, p. 242 — 243). 18 - c. 384 273