treni » asezate la Plàtàresti, Tunari, Dragomiresti1, 25 de familii mai ales din Karnobat stabilite la Ileana2, 24 de familii de « silistreni » asezate la Ciocànesti 3 si Orasti 4 s.a. Dintr-un raport trimis Yistieriei se vede cà pe la o singurà carantinà trecuserà peste Dunàre 70 de familii din judetul Ilfov. Cereri de intoarcere respinse de Divan fàcuserà si unii dintre bulgarii asezati incà din 1809—1810 in multe sate din judetul Ilfov sau din Teleorman 5. In iunie 1833, bàjenarii din satele judetelor Olt si Teleorman — Spàtàrei, Viisoara, Licurici, Pàrul Rotund, Ràdoesti si Butculesti — cer sa piece. Vistieria trimisese insà ocirmuirii catagrafìa din 1831 si multi nu se gàseau ìnscrisi ìntr-ìnsa, ceea ce arata fìe o scapare a comisiei, fie asezàri mai vechi. De aceea li se cerea piata dàrilor. Aceasta a determinai pe bàjenarii din satul Licurici sa « sàvirseascà zurbalic asupra suptocirmuitorului sàrind cu topoaràle cind li se cerea militari »6. Cererile sìnt repetate in iulie, adàugìndu-se apoi si unele familii din Caravaneti, Brebeni, Gàurici (25 de familii), Ipotesti (60 de familii), Calomfiresti (25), Mitropolia (Nanov) (44). Dupà numeroase cerce-tàri si liste s-a dovedit insà cà cei din Ipotesti veniserà in tara in 1803, cà 20 de familii din Brebeni se asezaserà in acest sat in 1825 si numai opt familii se stabiliserà aici in 1829. Ca atare, Vistieria nu-i làsa sa piece decit pe cei ce erau cu adevàrat bàjenari, adicà veniti dupà 25 aprilie 1828, si puteau dovedi acest lucru. Toti erau de pe marginea Dunàrii, din pàrtile Vidinului, Rahovei si Nicopolei. Cereri de piecare dàduserà in 1833 si bàjenarii din judetul Ialomita: 41 de familii din satul « numit de noi (bàjenarii) Mirleanul », precum si alte 11 asezate la Cadina, 32 de familii din Pàpureni « ce-i zice Ostrovul Nicolii » si 45 de familii din Ceacul. Ultimii, toti bulgari, trecuserà la nord de Dunàre de pe malul vecin in aprilie-mai 1828 si, fàcindu-si case, si-au implinit « ei singuri o sdiste ce se zice Ceacul », dupà cum serie ocirmuirea judetului càtre Vistierie, aràtìnd astfel infiintarea acestor douà asezàri (Mirleanul si Ceacul). Cei din Mirleanul si din Pàpureni erau insà in mare parte romàni. Pinà la urmà, ebiar dacà unora li s-au dat bilete de piecare, destui au fost cei care s-au ràzgindit si au ràmas pe loc. De pildà, din cele 11 familii din Cadina, 9 au declarat ■cà vor sà ràmìnà in tara 7. In sfirsit, cereri mai putine au adresat in 1833 bulgarii asezati prin satele judetelor Vlasca (2 familii din Grosu si 52 din Oinac si Giurgiu) 8 si Rìmnicu-Sàrat—25 de familii din Bagna ce se intorceau la Babadag9, dupà cum alte familii 1 Arh. st. Bue., dos. 3 178/1831, f. 566; Vistieria, dos. 3 201/1831, f. 1 198-1 199. 2 Arh. st. Bue., dos. 3 178/1831, p. 581 fi 636. 3 Ibidem, f. 662—664. 4 Arh. st. Bue., dos. 3 201/1831, f. 908. 5 ìneà din 1832 eeruserà reintoareerea 60 de familii din Brànefti. Eie revin in 1833 alàturi de cele din Valea Dragului, Varanti, Fundeni, Dudefti, Afuma(i, Càlnàu, Domneftii de jos, Tunari, Grisù si Jilava. Dat fiind cà acum erau birnici obisnuiti ai tàrii, cererile lor nu au fost admise. Arh. st. Bue., Vistieria, dos. 3 178/1831, f. 524 si 586. Cei din Brànesti cereau sà piece deoarece « de la ìntoemirea Regulamentului incoace nu mai putem trài din pricinà cà ni s-au strimtorat locurile». Arh. st. Bue., Vistieria, dos. 3 201/1831, f. 876. 6 Arh. st. Bue., Vistieria, dos. 3 201/1831, f. 876. 7 Pentru bàjenarii din Ialomita, ibidem, f. 754, 819—821, 962 — 964, 968, 969, 1 081 — 1 083, 1 133 fi 1 233. Lista familiilor din Ceacu la f. 911, 1 081 — 1 083, a celor din Mirleanul la f. 1 086 — 1 087, a celor din Pàpureni la f. 1 135 — 1 136. Yezi si dos. 3 178/1831, f. 657—658. 8 Arh. st. Bue., Vistieria, dos. 3 201/1831, f. 895 — 896. Mulfi erau din Karnobat. Aceste familii n-au plecat imediat si intre timp unele s-au ràzgindit, ràminind in tara fi in 1834. Cele 50 de familii din Vlasca aveau 3 180 de vite mici fi mari (f. 1 421 fi 1 478 — 1 480). 9 Arh. st. Bue.,’ dos. 3 178/1831, f. 594. 93