de interese, legàturile vechi dintre popoare si relatiile strinse personale intre cei doi principi.
    Prin urmare, toatà atitudinea lui Cuza si a guvernului nostru, in noiembrie-decembrie 1862, cind convoiul de arme intrase in tara si se indrepta spre tàrmul dunàrean al Serbiei, a fost o atitudine de circumstantà. Atit domnul, cit si guvernul sàu, de acord cu consulul general rus la Bucuresti, de Giers 1, au simulat mai ìntii ignoranza si surpriza, apoi cind au trebuit sà recunoascà exis-tenta faptului, au recurs la manevre dilatorii si la procedeuri greoaie, diplomatico, spre a cistiga timp si a da posibilítate convoiului, care se deplasa incet, sà ajungà la destinatie. Consulul englez din Bucuresti, Green, ca si cel austriac, Eder, si-au dat seama, de altfel, de intreaga manevrà, de faptul cà nici Cuza, nici guvernul sàu nu erau sinceri. « Complicitatea domnitorului Cuza — serie cel dintii in telegrama adresatà ministrului sàu de afaceri stràine la 27 noiembrie 1862 — nu suferà ìndoialà » 2. Iar cel de-al doilea, intr-o telegramà trimisà in aceeasi zi la Ballplatz, afirma : « Cuza a procedat ca si cum n-ar fi stiut nimic despre aceastà chestiune. in timp ce functionarii lui se prefac ostentativ a càuta aceste transporturi, eie isi urmeazà calea . . . » 3.
    Tot ca o manevrà, ca un camuflaj menit a ascunde realitatea si da im-presia impartialitàtii si legalitàtii, trebuie socotità si màsura « sechestrului », luatà de Cuza in ziua de 3 decembrie 1862. 0 telegramà a sefului de cabinet Baligot de Beyne, adresatà agentului nostru ad-interim la Poartà in ziua de
4	decembrie, anuntà : « Existenta convoaielor de arme semnalate de domnii agenti ai Austriei si Angliei fiind constatata prin raportul ofiterilor trimisi la fata locului si guvernul ignorind provenienta si destinatia ziselor arme, prin-cipele domnitor a ordonat ieri sechestrarea lor » 4. 0 telegramà similarà din aceeasi zi anunta acest fapt agentului nostru la Paris 5.
    Au fost sechestrate, intr-adevàr, ármele convoiului? ín nici un caz nu poate fi vorba de intreaga cantitate. 0 corespondentà din Bucuresti, reprodusà in « Monitorul » din 28 decembrie st.v. la « Partea neoficialà », vorbeste de « vreo sase zeci carà » ce au fost sechestrate, deoarece « conducàtorii lor n-au putut da deslusiri indestulàtoare » 6. Chiar in ziua insà in care Cuza, potrivit telegra-melor lui Baligot de Beyne, dàdea ordinul de sechestrare, principele Mihail Obrenovici ii expedia din Belgrad urmàtoarea depesà : « Altetà, aflu chiar acum cà o cantitate de arme cumpàrate din stràinàtate cu destinatia Serbia trece prin Romania si cà o parte a fost pusà sub sechestru. Rog pe Alteta Voastrà sà binevoiascà a ordona libera trecere a acestor arme destinate armatei mele. Ignorind ruta pe care avea s-o ia convoiul, n-am putut sà informez in prealabil pe Alteta-Yoastrà » 7.
    Ca urmare a telegramei lui Mihail Obrenovici, Cuza ordonà ridicarea sechestrului si, in aceeasi zi, 4 decembrie, in care seful sàu de cabinet comunica la Constantinopol si la Paris punerea sechestrului, el expediazà la Belgrad,
1	M.A.E., f. 15 —15 v. §i 35: Convorbirile lui de Giers cu ministrai Al. Cantacuzino.
      2	T. W. R i k e r, op. cit., p. 478.
      3	Ibidem, p. 478 — 9.
     4	Academia R.P.R., ms. 5 743, f. 263.
     5	R. Y. B o s s y. Agenzia Paris., p. 233, nr. LXIII. — De§i telegramele lui Baligot de Beyne arata precis cà sechestrarea a avut loc in ziua de 3 decembrie st. n., totusi, dintr-o declarare data la Buzàu, la 19 noiembrie st.v., deci la 1 decembrie st.n., de càtre Costa Iova-novici, unul dintre inso^itorii sirbi ai convoiului, rezultà cà sechestrul s-a produs atunci : « les armes qui viennent d’ètre saisies par les autorités roumaines. . .» (M.A.E., f. 41).
6	« Monitorul ,jurnal oficial al Principatelor Unite», nr. 283 din 28 decembrie 1862, p.l 171.
      7	M.A.E., f. 43 ; Academia R.P.R., ms. 5 743, f. 263 v.
42