tàrii sau in afarà, cuprinzind berbeci, porci, postav, fier, cearà, « fie orice lucru sub vamà » 1. §i mànàstirea Bobntin obtine o scutire la principalele vaduri dunàrene, la Bràila, Dristor, Giurgiu, ^istov, Nicopole fi Jibru, dar documentul din 1 septembrie 1479—31 august 1480, pàstrat sub formà de regest, nu aratà dacà este vorba de un comert efectiv sau numai de produse destinate consu-mului propriu al comunitàtii 2. Oricum, retinem prezenta carelor mànàstiresti in punctele obisnuite de trecere ale Dunàrii spre Peninsula Balcanicà.
     Dar, desi boierimea si dregàtorii de diferite ranguri, unele mànàstiri fi chiar domnii au fàcut negot, cei dintii mijlocitori ai schimbului de màrfuri cu Peninsula Balcanicà (casi cu Transilvania, de altfel) au fost, in secolele XIV— XVI, tirgovetii. Orasele cu meseriafi producind pentru piatà fi cu o negustorime speciabzatà, au constituit factorul principal al comertului. Cel mai vecbi act intern asupra negotului oràfenilor cu regiunile din sudul Dunàrn dateazà din noiembrie 1424 si este ebberat de voievodul Dan al II-lea pentru Tirgoviste: fixind o singurà vamà, chiar in tirg, domnul ingàduie tirgoviftenilor circulatia « pe la Severin fi prin toate tirgurile fi la Bràila fi prin toatà tara », adàugind : « de la piper, de la fofran, de la fier, de la bumbac, adicà de la toate cumpàrà-turile, sà daji vamà mai putin ceva » 3. Articolele enumerate sint cele cunos-cute obifnuit ea venind « de peste mare », iar indicarea Severinului fi a Bràilei, adicà a porturdor terminus ale hotarului dunàrean al fàrii Romànefti, aratà prezenfa tirgovistenilor la toate vadurile, fàcind nego( cu Peninsula Balcanicà. §i in celelalte tirguri se aduceau insà produse orientale. Mari cantitàti se descàrcau la Bràila, in 1368 4 : aici veneau negutàtorii din Brafov pentru a se apro-viziona. Alte centre, amintite de acelasi privilegiu din 1368, sint Cimpulungul, unde se efectua fi taxarea tranzitului spre Transilvania, fi Slatina, unde braso-venii venind cu màrfuri din sudul Dunàrii erau scutiti de vama obifnuità a «rafului. Privilegiul din 6 august 1413, reconfirmat la 21 noiembrie 1421, cele din 23 octombrie 1422 si 8 aprilie 1437, reglementind vama de 3% pentru piper, sofran, bumbac, camelot, piede de miei fi « alte màrfuri ce vin de peste mare », se aplicau, asa cum precizeazà textul primului act citat — de la voievodul Mircea cel Bàtrin —, « prin tirgurile din tara domniei-mele fi pe drumul Brafo-vului pinà la Bràila. . . » 5 Desi aceste hrisoave se referà la tranzitul brafove-nilor prin Jara Romàneascà, eie aratà implicit prezenta articolelor orientale in tirgurile muntene (afa cum rezultà, de altfel, fi din hrisovul dat tirgoviftenilor la 1424). Confirmarea concludentà a rolului tirgurdor in desfacerea fi tranzitarea produselor orientale o gàsim in datele registrelor Brasovului, ince-pind din 1503 fi intr-un act din 18 septembrie 1533, in care voievodul Ylad Ìnecatul pune in vedere oràfenilor din Pitefti, Arges fi Rimnicul-Vilcea sà respecte veniturile mànàstirn Tismana la vama Diului unde era cunoscutul si vechiul drum de legàturà cu Peninsula Balcanicà 6.
     Produsele orientale erau nu numai vindute pe loc, ci, asa cum am mentionat, erau duse mai departe, in Transilvania : in acest tranzit, tirgovetii Tàrii Roma-nesti au sfirsit prin a ocupa locul cel dintii pe piata internationalà a Brasovului,
      1	Ibidem, p. 122 (nr. 112): doc. din 7 august 1451; o confirmare din 14 octombrie 1465 limiteazà la douà numàrul carelor cu circuiate scutità de vamà: ibidem, p. 139 (nr. 131).
      2	Ibidem, p. 164 (nr. 163).
      3	Ibidem, XIII—XIV—XV, B, p. 80 (nr. 67). Cf. I. Bogdan, Documente, p. 29 (nr.XIII) (subì. ns.).
     4	Hurmuzaki-Densufanu, Documente, 1/2, p. 145 (nr. CVIII).
6 I. Bogdan, Documente, p. 4 — 5, 12 —13, 16 —17, 72—73 (nr. 1, V, Vili, XLIX).
      6 DIR, XVI, B, 2, p. 147 (nr. 147).
189