politica. Astfel, o cercetare atentà a rolului reai pe care 1-a jucat Nicodim in cadrul vremii sale ni se pare a fi nu numai interesantà, ci de-a dreptul necesarà.
     O vom incerca in paginile de fa\à.
I.	TRADIJIA MONASTICI PRIYITOARE LA NICODÌM §1 VALOAREA EI ISTORICÀ
      Cercetàtorul care ar voi astàzi sa stringa la un loc tot ceea ce s-a scris, de vreo nouà decenii incoace, cu privire la Nicodim §i la rolul sàu in dezvoltarea culturii romàne^ti din secolele al XIY-lea §i al XV-lea ?i-ar da foarte curind seama cà incearcà o operaie pe cit de grea pe atit de zadarnicà: grea, dat fiind cà, mai pe larg sau mai pe scurt, despre Nicodim se vorbe?te in nenumàrate §i felurite lucràri, de la vaste tratate la simple manuale ?i de la sinteze la màrunte studii de specialitate ; zadarnicà, fìindcà — cu foarte rare excep^ii — dincolo de forma de expunere mai amplà sau mai concisa, mai seacà sau mai literarà, toate aceste lucràri prezintà, in linii mari, aceea^i imagine a intemeietorului Tismanei. Acest din urmà fapt se explicà prin aceea cà (fie direct, fie, mai adesea, prin intermediul lucràrilor mai vechi ale lui Hasdeu §i §tefulescu) toate aceste numeroase §i variate prezentàri se intemeiazà pe traditici privi-toare la Nicodim, inregistratà la diferite epoci, in diferite chipuri §i de càtre diferiji culegàtori, in mànàstirea Tismana.
      Vechile povestiri ale vietii lui Nicodim. Cea mai veche povestire a vie^ii lui Nicodim ne-o dà, intr-o formà rezumatà, Paul de Alep *, la inceputul celei de-a doua jumàtà^i a secolului al XVII-lea. in numai citeva rinduri, acesta relateazà ceea ce-i putuserà spune — la douà veacuri §i jumàtate de la moartea intemeietorului mànàstirii lor — càlugàrii de la Tismana.
      Pu^inele ?tiri culese de càlàtorul arab au fost folosite mai intii de càtre Hasdeu 2, apoi de càtre §tefulescu 8 ?i — dupà ace§tia — de aproape to^i invàdaJii ce s-au ocupat de activitatea lui Nicodim. Cu toatà forma lor rezumatà, ^tirile oferite de Paul de Alep sint de o deosebità insemnàtate, eie fiind cea mai veche consemnare in scris a tradirei pàstrate de càtre càlugàrii de la Tismana cu privire la ctitorul mànàstirii lor.
     0	a doua consemnare a acestei traditi — de astà datà una figuratà, nu scrisà — ne-o oferà o micà raclà de argint, dàruità la 1671 de càtre ierodiaconul Nicodim de la Tismana, impreunà cu Petronie egumenul aceleia§i mànàstiri4, §i destinatà sà adàposteascà un deget din moa?tele fondatorului làca$ului lor6. Pe aceastà racla se aflà figurate mai multe scene, dintre care unele prezintà episoade din viaja personajului de care ne ocupàm aici 6.
      1	Paul de Alep, The travels of Macarius, Patriarch of Antioch, written by his attendent Archdeacon Paul of Aleppo in arabic ...» translated by F. C. Belfor, London 1836, voi. II, p. 351 — 354 (in legàturà cu mànàstirea Tismana) fi 355 (in legàturà cu Gura-Motrului) ; traducere in romànefte (dupà cea englezà) la Emilia Cioran, Càia• toriile Patriarchului Macarie de Antiochia in tirile romàne, 1653 — 1658, Bucurefti, 1900, p. 179 — 181 (Tismana) fi 187 — 188 (Gura-Motrului).
      *	B. P. Hasdeu, Istoria critici, p. 142, nota 1 fi 2, fi p. 145, nota a. in prezentarea pe care o face Hasdeu vietii lui Nicodim, relatàrile arbidiaconului arab au rolul de càpetenie, celelalte izvoare neavìnd — afa cum de altfel se fi cuvenea — decit un rol secundar.
3	§ t e f u 1 e s c u, Tismana *, p. 31, 55 — 56, 59 — 60, 70, 72, 76 — 77 fi 125. La §tefulescu, incepind chiar cu prima
edi^ie a lucràrii, ftirile lui Paul de Alep sint folosite mai ales pentru datele lor cu privire la aspectul mànàstirii in secolul al XVII-lea fi mai rar pentru biografia lui Nicodim, in aoeastà din urmà privin^à temeiul expunerii formindu-1 opera lui §tefan Ieromonahul, pe atunci recent datà la luminà (vezi mai jos).
       *	Egumenul Petronie a fost o personalitate de seamà a vremii sale, fiind unul dintre cei 3 candidaci propusi in soborul din 20 mai 1668 pentru a ocupa scaunul mitropoliei Ungrovlahiei, devenit vacant prin moartea lui §tefan (1648 — 1653; 1656 — 25 aprilie 1668); vezi Condica sfinti..., publicatà de Ghenadie Craioveanul, Bucurefti, 1886, p. 125 ; cf. §tefulescu, Tismana, p. 126, nota 1 ; pentru datà, pr. N. I. § e r b à n e s c u, Mitropolitii Ungrovlahiei, in « Bis. Ort. Rom.», LXXVII (1959), p. 779.
      6	0 scurtà descriere a radei, cu grefeli fi omisiuni, la Gr. Tocilescu, Raporturi asupra citorva ministiri, schituri fi biserici din feari . . . , in AAR seria a Il-a, t. Vili (1885 — 1886), sec{. a Il-a — Discursuri, memorii
fi notile, Bucurefti, 1887 (fi extras), p. 212 — 213 (64 — 65); una mai compietà, cu transcrieri corecte, ale inscriptiilor, la §tefulescu, Tismana, p. 125 —127. Racla (aflàtoare azi in colecfiile Muzeului de artà al R.P.R. din Bucurefti) este probabil opera unor stràini, afa cum o aratà amestecul de limbà romànà fi slavà din inscriptia dedi« catorie, forma «KpaA» (in loc de romànescul« crai»), intr-una dintre inscrip^iile explicative ale scenelor fi unele grefeli de limbà romàneascà din celelalte. Pare probabil ca ea sà fie datoratà acelorafi mefteri care au lucrat, tot in 1671, cu chel-tuiala aceluiafi egumen Petronie — ierodiaconul Nicodim fiind, de astà datà, numai ispravnic — un chivot de argint pe care se aflà semnàturile (cu litere latine):« — 1671: MESCTRI ZLATARI: IACOV. I. MARCO. OD. CHIPROVAC». Un serios studili al ambelor piese la Dinu C. Giurescu, Mefteri argintari din Chiprovat in T'ara Romàneasci in secolul al XVII-lea (in manuscris).
      *	Una dintre scene reprezintà pe intemeietorul Tismanei, impreunà cu ctitoria sa, inaintea Maicii Domnului (pro-tectoarea mànàstirii al càrei bram este« Adormirea»); o a doua pe ierodiaconul Nicodim, donatorul radei ,ingenunchiat la picioarele omonimului sàu, ctitorul. §apte alte scene, explicate fiecare grintr-o scurtà legendà in romàneste, prezintà episoade din via$a acestuia din urmà:« Nafterea sf<in>nt<ului> Nicodimu », «Botezul sf<i>nt<ului> Nicodimu », « Hiro-tonia sf<i>nt<ului> Nicodimu»,« Minunea sf<i>nt<ului> Nicodimu, cindu au trecut pren foc» (in prezen^a unui personaj incoronat, indicat ca« Mateaf kral»,« Fàcut-au sf<i>ntul minunea la masa» (vezi, mai jos, p. 262, nota 3), « Prestvirea <sic> sf<i>ntu Nicodimu“ fi douà episoade al càror sens ramine nesigur, dat fiind cà sint lipsite de orice legendà expli-cativà. Astfel, intr-un colt al scenei botezului, ne este prezentat un tinàr, in picioare, lingà un om virstnic ce stà la o masà, pe care se aflà o carte deschisà. Avem a face, probabil, cu o scenà secundarà, reprezentind invasatura primità
238