ei pe lingà puterile garante, sa se aplice protocoalele din aprilie si septembrie 1859, care precizau cazurile de interventie ale Portii in Principate. Ea cerea anume trimiterea unui comisar ture insotit de delegatii ziselor puteri ; nu preciza insà ce anume infractiune se comísese in Principate. La aceastà cerere, cabinetul din Londra si Yiena au ràspuns afirmativ, dind instructiuni ambasadorilor lor la Constantinopol sà sprijine, fàrà vreo altà cercetare, dezideratul Portii. Cabinetul din Paris a pretins ìnsà ca mai intii Turcia sà precizeze ce anume infractiune se punea in sarcina Romàniei si apoi sà se vadà dacà aceastà infractiune cade sub prevederile protocoalelor din aprilie si septembrie 1859. Fata de aceastà cerere, guvernul ture s-a gindit sà conexeze chestiunea tranzitului armelor cu aceea a votului Camerii asupra veniturilor bunurilor mànàstirilor inchinate. Manevra, asa cum am aràtat mai sus \ n-a reusit. Fatà de acest esec, ambasadorul Austriei, sprijinit de acela al Angliei, a insistat cà e necesarà totusi trimiterea unui comisar ture in Principate, dat fiind cà guvernul román nu observà capitulatiile existente ; suditii austrieci in Romania — pe care ambasadorul ii evalúa cu totul exagerat la 260 000 — sint supusi, sustinea el, la continue nedreptàti, in materie de justitie ; e momentul, conchidea acest ambasador, sà se puie capàt unor asemenea abuzuri 2. Nici aceastà argumentare n-a convins ìnsà pe reprezentantii Rusiei, Frantei, Italiei si Prusiei sà se asocieze la cererea Portii. Fatà de aceastà situatie si pentru a se da totusi o satisfactie formalà guvernului ture, ambasadorul Frantei a propus la consfàtuirea ce a urmat unui dineu la legatia Angliei ca sà se cearà, atit lui Cuza, cit si lui Mihail Obre-novici, sà trimità cite un comisar la Constantinopol care sa dea Portii explicatiile necesare in legàturà cu tranzitul armelor. Trimiterea unui comisar ture in Principate, adàuga ambasadorul Frantei, nu i se pàrea indicatà, deoarece ea putea da nastere, din cauza surescitàrii spiritelor, la primejdii si complicatii greu de aplanat. Agentul nostru ad-interim prevenise, intr-adevàr, atit pe ambasadorul Frantei, cit si pe insàrcinatul cu afaceri al Rusiei, « cà sosirea unui comisar ture in Principate ar provoca fàrà indoialà turburàri si ar da nastere unui scandal pe care guvernul n-ar putea sà-1 reprime ». Urmarea acestei propuneri a ambasadorului francez a fost scrisoarea pe care ambasadorul englez, Henry L. Bulwer, a trimis-o lui Cuza la 21 ianuarie 1863, din Constantinopol. Scrisoarea, inedità, este, sub o aparentà amicalà, tare in fond si urmàreste sà obtinà date care, prin natura lor, dacà ar fi fost comunicate in mod exact, erau suficiente pentru a pune pe domn si guvernul tàrii ìntr-o situatie dificilà. Ambasadorul englez ìncepe prin a aràta cà chestiunea armelor care au trecut prin Romania preocupa in mod firesc Sublima Poartà si Puterile europene. « Importanza unei asemenea chestiuni (a càrei valoare nu trebuie nici exageratà nici scàzutà) depinde de cantitatea ziselor arme si de felul in care eie au traversai Principatele ». Fàcind apel deci « intr-un chip prietenesc » la buna credintà a lui Cuza, ambasadorul il roagà sà comunice consulului englez din Bucuresti piesele oficiale care sà constate: « 1) Dacà zisele arme au intrat in Principate in mod clandestin sau in mod public, 2) Care era calitatea lor [i.e. : ce fel de arme !] si cite càrute au fost intrebuintate spre a le transporta ». Dupà ce pune aceste intrebàri, ambasadorul continuà : « Sint contraziceri greu de explicat dupà
      1	Vezi p. 40.
      2	Ambasadorul se referea, probabil, la o serie de màsuri luate de guvernul Crejulescu, màsuri intre care fi aceea de a se aplica legea §i regulile de procedurà judiciarà sudi^ilor, invà^aji de decenii cu un regim special. Pentru aceastà serie de màsuri vezi A. D. X e n o p o 1, Nicolae Kre^ulescu, 1812—1900—1912, Bucuresti, 1912, p. 11 — 12.
46