NOTIS BOTZARIS, Visions Balkaniques dans la préparation de la révolution grecque (1789—1821J, Geneva, 1962, p. 268
      Lucrarea de doctorat in §tiinje politice a lui N. Botzaris, editata de Uni ver si tate a din Geneva, vine sà màreascà numàrul monografiilor publícate sub egida Institutului universitar de ìnalte studii internazionale. Consacrata unei probleme importante, actualà, lucrarea lui N. Botzaris reprezintà o nouà incercare de sintezà a istoriei popoarelor din Balcani in perioadai 1789—1821. Lucrarea cuprinde o introducere de 14 pagini §i 15 capitole, flecare de cite
8	—10 pagini: Rhigas Velestinlis §i contemporanii sài»;« Constituya ¡=¡i proiectele lui Rhigas»; « Criza Nizam-i Djamid-ului» ; «Prima crizà suliotà» ;« Revoluta sirbà §i grecii»; « Societàrie secrete §i mi§carea Jiterarà revolucionará»; « Crearea Eteriei»; « Conducerea colectiva a Eteriei» ;« Àlexandru Ipsilanti §i planurile Eteriei» ; « Ali pa§a din Ianina» ;« Eteria §i Epirul» ; « Eteria §i Milo§ Obrenovici»; «Eteria in Principate»; «Revoluta eteristà in Principate»; « ìnceputurile revolujiei grecefti, raporturile greco-albaneze».
      In anexe sint date 70—80 de pagini de documente, tóate editate §i bine cunoscute cercetà-torilor de specialitate. Anexele sint compartimentate in sechium: Constituya lui Rhigas; cores-pondenja dintre Milo§ Obrenovici §i Eterie ; documente privitoare la insurecjia lui Tudor Vladi-mirescu; documente privitoare la insurecjia lui Àlexandru Ipsilanti; proclamaci revolucionare grece^ti; documente turce privitoare la insurecjia din 1821; documente privitoare la relajiile greco-musulmane.
      Lucrarea este bazatà pe principalele colecjii de documente, monografii, studii, precum §i pe unele materiale din arhivele din Atena §i Venezia, care nu aduc insà date sau precizàri noi.
      Printre colecjiile §i càrdie romàne§ti citate, autorul a avut la dispozijie §i primele patru volume din Documente privitoare la istoria Romàniei. Ràscoala din 1821 (Bucure§ti, Edit. Acad. R.P.R., 1959 — 1960), din care a republicat, traducind in limba francezà, o serie de documente.
      Autorul i§i propune sà prezinte « o imagine a influenti exercitate de unele idei de cooperare balcanicà in pregàtirea revoluti grece§ti din 1821», de§i din insedi titlurile capitolelor apare vàdit cà lucrarea imbrà|i§eazà o gamà largà de probleme complexe, fiecare din eie putind sà constituie tema unor monografii. E1 pornefte de la teza cà pregàtirea revoluti grece§ti din 1821 a inceput« chiar a doua zi dupà cucerirea otomanà» §i faptul cà ea a izbucnit dupà patru secóle de la aceasta s-ar datora influenti uria§e exercitatà de ideile revolucionare fran-ceze. Imperiul otoman s-a pràbu§it, dupà pàrerea autorului, datorità urmàtorilor factori:
a)	dispregi §i indiferenja manifestatà de cuceritori fajà de popoarele cucerite; b) neglijenja in exploatarea rajionalà a bogàjiilor naturale din regiunile co tropi te; c) nepàsarea fajà de situala internà a statului. Acestor trei factori li s-a suprapus influenza ideilor revolujiei fran-ceze, care, acjionind ca o substanjà corosivà, a declan^at decàderea imperiului.
      Este cunoscut faptul cà toji cercetàtorii istoriei Imperiului Otoman au semnalat nu pujine fapte ce màrturiseau « dispregi», « indiferenja», « neglijenja», « nepàsarea» virfurilor feudale turce fajà de popoarele cucerite §i de situala internà a statului. Dar aceste demente subiective n-au constituit decit fundalul pe care s-au desfà§urat, in secolele al XVII-lea §i al XVIII-lea, procese obiective, in primul rind criza sistemului agrar otoman, transformarea feudelor concedate de sultán in proprietate particularà, destràmarea relajiilor feudale §i aparijia noilor relajii, a relajiilor capitaliste. Pe màsura dezvoltàrii germenilor noului mod de viajà in sinul economici feudale a popoarelor din Balcani, a formàrii burgheziilor nazionale, popoarele §i-au afirmat cu tenacitate crescindà aspiratile de eliberare najionalà. Despre aceste probleme autorul nu pomene^te nici un cuvint, mergind pe vechea linie de supraapreciere a influenjei ideilor Revo-lujiei franceze §i de ignorare a proceselor profunde care au avut loc in viaja social-economicà a popoarelor din Balcani.
      N. Botzaris considerà cà pràbufirea imperiului ar fi fost infàptuità mai devreme §i mai lesne dacà popoarele din Balcani s-ar fi injeles intre eie. Dar « faptul cà aveau interese diferite §i uneori de neimpàcat §i cà erau la stadii foarte diferite de evoluta politicà, economicà §i socialà a avut drept rezultat cà injelegerea intre popoarele balcanice a fost imposibilà» (p. 1).
      Realitatea istoricà nu confirmà insà acest punct de vedere.
     Càderea Peninsulei Balcanice sub dominala otomanà a fost urmarea directà a fàrimi-Jàrii feudale, a ciocnirilor de interese dintre virfurile feudale din statele balcanice. Dar, de-a lungul veacurilor, de la càderea popoarelor din Balcani sub stàpinirea otomanà §i pinà la elibe-rarea lor §i consolidarea in state nazionale independente, istoria mi§càrilor nationale de eliberare a cunoscut numeroase momente de luptà comuna, de cooperare §i de sprijin reciproc.
      Imperiul Otoman era incà puternic §i fórjele aliate ale popoarelor subjugate insuficient organizate. Marile mi^càri antiotomane de la sfir^itul secolului al XYI-lea, continuate in secolele urmàtoare, au fost inàbu§ite pretutindeni crud §i neinduràtor. Aceste mi§càri n-au dus la implinirea
375