violent apostrofai la Constantinopol — spunea el in aceastà telegramà —, dar voi spune cà un depozit de arme fàeut de noi in timpul turburàrilor, la Bol-grad, a fost transportat la Bucuresti in previziunea cà ar putea sa fie necesar acolo, data fiind excitarea spiritelor. A nega este imposibil. Trebuie deci sa màrturisim cà aceste arme ne apartin. Alteta-Yoastrà aprobà? Sau ce trebuie sa spun ? Càci rolul meu va fi de nesustinut, incercind s-o ocolesc »1. La aceastà telegramà, Cuza ràspunde in aceeasi zi, tot cifrat, prin seful sàu de cabinet Baligot de Beyne. « Principele domnitor — telegrafiazà acesta din urmà — aprobà explicatiile dumneavoastrà, minus previziunea pe care o exprimati. Asadar, nu vorbiti de excitarea spiritelor ; vorbiti de necesitàtile serviciului armatei, de reintegrarea armelor in depozitul generai etc. » 2. Era o primà incercare de explicatie, eità vreme chestiunea nu luase amploarea de mai tìrziu. Probabil insà cà si Negri si Cuza si-au dat seama cà o asemenea explicatie nu va fi crezutà. Cel dintii, prevàzind postura delicatà in care se va gàsi si necesitatea de a se sprijini pe unul sau unii dintre ambasadori, dà o nouà telegramà, cifrata, a doua zi, 25 noiembrie. « Alteta-Yoastrà — spune el — trebuie sà bànuiascà ce mà asteaptà la Constantinopol. De aceea o intreb,. unde va trebui sà caut putin sprijin, si pentru a avea aerul cà nu ignor com-plet lucrurile. Nu voi abuza de acest sprijin . . . » 3. Ce vor mai fi reflectat amindoi nu stim, cert este cà Negri nu mai pleacà la Constantinopol, ci ràmine la Galati 4 ; explicatiile pe care le asteaptà ambasadorii marilor puteri de la Inalta Poartà vor fi date de agentul nostru ad-interim Teodor Callimaki, sub-alternul lui Negri. Cind Poarta cere lui Cuza, neprotocolar, prin reprezentantul ei in Comisia europeanà a Dunàrii, Omer Fevzi Pasa, reprezentant care n-avea rol de agent diplomatic, sechestrarea imediatà a armelor 5, Cuza nu ràspunde direct, ci ìnsàrcineazà pe Negri, care se afla la Galati, unde era si sediul comisiei, sà transmità reprezentantului ture refuzul sàu. Telegrama in acest sens are urmàtorul cuprins : « Bucuresti, 15 /27 noiembrie 1862. Domnului Negri. Galati. Omer Pasa imi telegrafiazà cà imi multumeste pentru promisiunea pe care am binevoit sà i-o fac de a mà ocupa serios de chestiunea armelor si mà infor-meazà cà are ordin de a-mi cere, in numele Sublimei Porti, sechestrarea imediatà a armelor. Spuneti-i cà mà mir cà-si permite sà judece anticipai o chestiune care priveste in mod special guvernul meu si asupra càreia nu sìnt incà informai 1 Academia R.P.R.. Arh. Cuza Vodâ, vol. VII, f. 166—166 v. Vezi, în acelaçi sens, çi scrisoarea autografâ trimisà de Negri, din Galaji, lui Cuza, la 10/22 noiembrie 1862 (M.A.E., f. 10 v.) 2 Academia R.P.R., Arh. Cuza Vodâ, vol. VII, f. 166 v. 3 Ibidem, f. 167-167 v. 4 In scrisoarea trimisà din Gala^i, la 25 noiembrie/7 decembrie 1862, lui Cuza, el aratâ cà açteaptà de pe o zi pe alta sosirea vaporului spre a pleca la post eu un moment mai devreme. « Au fost furtuni puternice — continuà el — care au împiedicat vapoarele de la Sulina sâ iasâ [în mare], ca çi pe cele de la Constantinopol sâ intre [pe gura SulineiJ ; mâ tem mult ca Dunàrea sà nu iiighetc. Intrevàd aceastà eventualitate eu teroare, fiindcà va trebui din nou sâ traversez Bulgaria în miezul iernii. . .» (Arh. Cuza Vodâ, vol. I, f. 338 — 338 v). E totusi semnificativ câ n-a plecat nici pe uscat, nici eu vaporul, râmînînd, poate din ordin, în \arà pînâ pe la 10 februarie stil nou 1863. La 11 februarie, T. Callimaki, agentul nostru ad-interim la Constantinopol. anunfa ambasadorilor de acolo sosirea iminentâ .a lui Negri (Academia R.P.R., Arh. Cuza Vodà, vol. XVI, f. 293). 5 Iatà cuprinsul telegramei trimise din Galaçi, la 27 noiembrie 1862: « Altefei-Sale Sere-nisime Principele Cuza, Bucureçti. Mutyumind Altctci Voastre de promisiunea pe care a binevoit sà o faeà de a se ocupa serios de afacerea armelor, o informez câ am ordin, în numele Sublimei Porti, de a-i cere sechestrarea imediatà a acestor arme. Semnat: Omer Fevzi». (M. A.E., f. 20, Academia R.P.R., ms. 5 743, f. 261). 44