Costea voievod, pomenit numai in Pomelnicul de la Bistrita, trebuie sä fi avut un rost in Moldova, de i-a fost inserat numele in lista domnilor. Pe acesta il consideräm ca un feudal puternic, care a putut rivni o datä la domnie
     Tot intr-o corespondenjä papaia se vorbefte despre o Margareta de Siret, doamna Valahiei Mici. Astfel, in 1377, la curia papalà, de data aceasta prin dominicani, se primeau sensori ale acestei doamne, la care se räspundea la 28 ianuarie 1378. Papa se adresa cätre « Margarita di Cereth, domina Valachie Minoris ». Dacä comparàm aceastà adresá cu cea similarä din 1370 cätre Clara din fara Romaneascà, (nobili mulieri reliete quondam Alexandri weida in Valachia vidue) se vede deosebirea de fond: in timp ce Clara este o femeie nobilä, väduva unui voievod, Margareta este numai « doamna ». Acestui termen nu-i putem atribui echivalentul de «suveranà», càci unui astfel de drept prin succesiune se impotrivefte procedura moldoveneascà dupà care domnii erau alesi. De altfel, nu cunoaftem un caz in istoria noasträ din care sä rezulte dreptul de a fi doamnä vreo fiicä de domn. Dacä Margareta ar fi avut vreo legäturä de familie cu Lajcu voievod, care la data aceasta nu mai träia, curia papalà nu putea sä fi uitat de propu-nerile nu toemai vechi ale acestuia fi ar fi amintit in vreun fei oarecare de raportul existent intre ea fi Lajcu. Nu putem decit sä presupunem cà in acel moment curia papalà nu cunoftea situarla matrimonialä a doamnei Margareta de Siret, dar nici nu o putea socoti vàduvà. Sau, fiindcà in Moldova din acel timp erau fràmintàri religioase, papa a preferat sä le ignoreze fi sä stàruie numai asupra doamnei catolice. Pästrindu-se tàcere in aceasta privinjà, trebuie sä càutàm altà explicare.
      S-a presupus cà, fiind sora lui Lajcu fi fiica lui Bogdan, va fi domnit in numele fiilor sài minori 2. Dar, ca sä poatä fi doamnä, era necesar sä fi fost ea insäfi sojie de domn. Ca sä cores-pundà intrucitva acestui principiu, s-a propus fi ipoteza cà Margareta, o unguroaicà, s-ar fi cäsätorit cu un §tefan, presupus frate al lui Lajcu, care insà n-a domnit 3. Pentru nici una din aceste ipoteze nu sint motivàri vaiabile.
     Este adevärat insä cà trebuie sä Jinem seama de un fapt cert: Margareta este stabilità la Siret, acolo protejeazà pe catolici fi are confesor un dominican. In consecinjä, sint toate probabilitàjile ca intre ea sau sojul sàu fi Lajcu, domn in Siret, sä fi fost unele legàturi.
     Dupà izvoarele istorice interne se mai cunoafte o Margareta, mama lui Petru voievod, fiul lui Mufat, fi ea protectoare a dominicanilor. ìnseamnà oare cä intre acestea este o identitate de persoane, sau o sirnplà coincidenjà de nume? Sä fi fost ea sojia lui Sas voievod? Actele urmàtoare, al càror numàr crefte de acum, par sä adueä luminä.
     De acum incep sä dea informaci genealogice fi documéntele interne. Astfel, din actul de la 1 mai 1384 al lui Petru voievod reiese cä pe mama sa o chema Margareta, era catolicä, proteja pe dominicani §i avea cur tea sa la « Horleganoio », identificat de unii cu Hirlàul, iar de atyii cu Corlàteni in Dorohoi. La 3 februarie 1386 se vorbefte de o scrisoare « a domnului Roman, fratele domnului Petru, voievodul Moldovii » (domini Romani fratris domini Petri woywody de Walachya). Chitanta lui Vladislav al Poloniei din 27 ianuarie 1388 aratä cä Petru voievod avea un frate Roman, care avea fi copii.
     Mai tirziu, uricul lui Roman voievod de la 30 martie 1392 aratä cä acesta avea doi fii, Alexandru fi Bogdan. ìn document insà, al doilea dintre consilieri este « jupan Stetco fi cu fratii lui », singurul mentionat astfel. Tot Roman, la 18 noiembrie 1393, amintind din nou pe cei doi fii, mai adaugä informatia cä mama sa era cneaghina Mudata fi cä mai exista un Stetco sau ijtefan, nepotul lui de sorà fi primul dintre consilieri4.
       1 Un boier Costea gàsim ìn documéntele din secolul al XIV-lea. Era o persoanä de seamä. Il gäsim in sfatul lui Roman la 30 martie 1392 fi al lui $tefan la 6 ianuarie 1395. Tot el trebuie sá fie Costea Viteaz, amintit in uricul lui luga cu data de 28 noiembrie 1399, ca fi in cel databil inainte de 28 noiembrie 1399. Poate tot el va fi fost Costea Valahul, care dà scrisoarea de la Stecar in 1402. In 1398 avea un fecior care putea da procurä in numele domnului säu la procesul din Dej. Care era domeniul lui? Uricul lui luga, datat ante 28 noiembrie 1399, ne dà o cheie pentru a-1 identifica. Se spune aici cä mofia däruitä lui Braia are« hotarul din sus de Strahotin in sus pe Jijie la movila Vorlov, iar de acolo de-a curmezif la drumul Strahotinului despre pan Coste, la marginea Strahotinului drept pe muchea dea-lului, iar de acolo de-a curmezif peste Jijia la drumul Dealului Mare, pe drum pinà la movila Vorlovului». (M. Costà-c h e s c u, Documente moldovenefti, I, p. 27). Satul lui Costea este identificat astàzi cu Costeni din com. Dingeni raionul Trufefti. Aici ii era baza, deci nu departe de Hirlàu. Nu a fost o domnie, ci numai o pretende la domnie, curmatà repede fi ìnregistratà doar in pomelnic, suficient insà ca sà dea naftere la pretendi pentru urmafii sài. Mai putem risca
o	ipoteza. Doi frafi ai lui Dragof, Tatar fi Costea, nu mai apar dupà 1364. E posibil ca sà fi murit fi ei in luptele din Moldova, dar este tot afa de posibil sà fi ràmas acolo, frafii omifindu-i de la moftenirea mofiilor pàrintefti. Acest Costea ar putea fi deci identic cu Costea Voievod. Oare faptul cà loan, fiul lui Costea, dàdea procura pentru susfinerea unui proces la Dej, sà nu fie in legàturà cu drepturile sale de acolo? Mai mult. Este posibil ca Margareta de Siret sà fi fost chiar doamna acestui Costea, voievod efemer. Toate aparentele sint pentru a identifica pe aceastà Margareta fi cu Margareta, mama lui Petru voievod. in toate acestea este numai o ìncercare de explicare, fi nu o certitudine.
       •	§ t. P a s c u, Contributiuni documentare la istoria romänilor in sec. XIII fi XIV, Sibiu, 1944 (extras din « Anuarul Inst. de istorie», X). p. 51.
      3P. P. Panaitescu, Din istoria luptei pentru independenfa Moldovei, p. 107 — 109.
       4 Se pot citi numai primele trei litere CTà • De obicei editorii au completat numele in §te(fan), dar el poate fi completat tot afa de bine fi Ste(fco), ca in documentul precedent.
230