la masa oferitâ delegatici de ofiteri romàni, a fost un osta? priceput, avìnd simtul datoriei §i totodatà simt politic.
    Ministerul de Interne luase fi el màsurile necesare, pe de o parte pentru insotirea convoiului si facilitarea deplasàrii lui spre vest, pe de alta parte pentru a asigura corpului de oaste destinât sa protejeze trecerea armelor de pe un mal pe celàlalt toate facilitatile de cazare. O scrisoare din 20 ianuarie
1863,	a lui Gradowicz, arata cà un om de ìncredere al primului ministra si ministra de interne N. Cretulescu, anume Episcopescu, a fost însârcinat sâ conducâ convoiul cu arme pina la frontiera sîrbà si sa grâbeascâ trecerea lui dincolo, peste Dunàre 1. Iar in instructiunile date càpitanului Anghelescu citim : «Ministerul de Interne a dat ordin prefecturii locale a va face toate ìnlesnirile necesare » 2.
    Partea cea mai importantâ insâ a acestor instructiuni este aceea referitoare la rolul trupelor concentrate la Graia, si anume la datoria lor de a apara, cu orice pref, eventual prin luptâ la baionetà si cu intervenga artileriei, trecerea armelor pe malul sîrbesc. Dupâ ce precizeazà, la inceput, cà « misia trupelor concentrate la Graia fiind aceea d-a proteja ármele Printului Domnitor al Serbiei pina la redicarea lor dupà teritoriul nostru », se arata, in continuare, cum va trebui sà se procedeze, în cazul cînd adversarii ar încerca sa împiedice transférai. Dacà acesti adversari sint in mie numàr si neìnarmati vor fi arestati ; daca sìnt « in mai mare numàr si armati, se vor respinge prin puterea armelor ». Lupta trebuie sâ fie « estrema », iar « intrebuintarea baionetei va juca cel mai mare rol ». « Pentru cazuri de o estremâ rezistentà — continua instructiunile
—	las la apretuirea si în ràspunderea comandantului superior atìt apàrarea armelor, cit si alegerea momentului cìnd trupele ar urma a se retrage sau a ocupa o pozitie mai avantajoasâ ; e destul a zice ca nu s-ar putea admite nici o data un asemine caz deext dupà cea mai estrema si din urma lupta » 3.
    Instructiunile sìnt asadar categorice : ármele trebuie apárate cu orice pret iar trecerea lor peste Dunâre asiguratà neapàrat. în lumina acestor instructiuni, intelegem mai bine hotàrirea care se luase in Consiliul de Ministri prezidat de Cuza — consiliu ce avusese loe imediat dupà audienta consulilor din 13 decembrie — de a se da chestiunii tranzitului armelor sirbesti un « caracter national ». Aceastà expresie revine atìt in telegrama lui Green càtre Russel, din 19 decembrie, cìt si in aceea a lui Eder càtre Rechberg4. Dar hotàrirea nu era numai a domnului si a Consiliului de Ministri, tara ìntreagà a simtit la fel. O recunoaste o màrturie polonà, din 20 ianuarie 1863, altfel defavorabila lui Cuza, care spune cà « tara aplauda la actiunea principelui de a face sa treacà aceste arme prin Principate » 5. Iar in raportul pe care càpitanul Anghelescu il adreseazà la 24 decembrie st.v. 1862 ministrului de ràzboi, imediat dupà trecerea armelor pe malul sirbesc, gàsim urmàtorul pasaj : « Entuziasmul in Serbia pentru cauza nationalà este foarte mare . . ., dar . . . am constatai cu fericire cà si in tara noastrà acest sentiment e destul de dezvoltat, càci dupà cum di colonel Culoglu cred cà v-a informât, s-au prezentat citeva exemple
1	Academia R.P.R., Documéntele Sadyk-Pa§a Czaikowsky, vol. V, nr. 4 903, f. 218.
      2	Vezi anexa 3.
      3	Vezi anexa 3.
      4	T. W. R i k e r, op. cit., p. 489, nota 120.
      6	Academia R.P.R. Documéntele Sadyk-Pa§a Czaikowsky, vol. V, nr. 4 903, f. 217. Cf. telegrama lui Baligot de Beyne din Bucure§ti, 19 decembrie 1862, catre agentul nostru la Paris: « Opinia publica (din tara !) este foarte buná» (R. V. B o s s y, Agencia Paris, p. 236, nr. LXX).
4*
51