NICODIM DE LA TISMANA §1 ROLUL SÄU ÎN CULTURA VECHE ROMÄNEASCÄ
I (pînâ in 1385)
EMIL LÄZÄRESCU
      ìncercarea de a desprinde din fílele izvoarelor nu numai personalitàfile politice fi militare de ale càror fapte acestea sìnt piine, ci §i áltele, mai modeste, care au jucat un rol cultural in trecutul nostru, este — fàrà indoialà — unul dintre marile inerite ale istoricilor nostri din a doua jumàtate a veacului trecut. Neputind insà depà?i concepjia istoricà a vremii lor — concepjie dupà care istoria era un fel de dramà jucatà de numai cijiva protagonisti, in prezenja unui adevàrat cor al muljimilor anonime —, ace?ti istorici au exagerat peste màsurà rolul celor cijiva oameni de culturà pe care reu§iserà sà-i descopere, atribuindu-le adesea acjiuni §i opere ale unor contemporani mai pujin cunoscuji sau ramaci anonimi. Astfel — prin imbinarea, uneori stingace, alteori me?te?ugità, a ?tirilor privitoare la personalitàji istorice mai pujin ilustre, dar reale — s-au creat atunci personaje fictive, intruchipàri ale colectivitàjii oamenilor de culturà ai unor intregi epoci, adevàraji « eroi culturali ».
      Un exemplu tipie pentru acest fel de a proceda este soarta de care s-au bucurat in paginile scrierilor istorice din trecut unele figuri, desigur insemnate in dezvoltarea culturii noastre in epoca — pe atunci atit de pujin cunoscutà ?i de gre?it injeleasà — a inceputurilor statelor feudale romàne?ti: Grigore 'famblac1 pentru Moldova $i cuviosul Nicodim, ctitorul Voditei §i al Tis-manei 2, pentru 'J'ara Romàneascà.
     Dacà cercetàrile critice au reu?it — ce e drept, numai dupà oarecare vreme, — sà reducá la justele ei proporci figura celui dintii8, in ce-1 priveste insà pe cel de-al doilea s-ar pàrea cà mai dàinuie incà ?i astàzi ceva din aureola de legendà cu care 1-a impodobit viziunea romantica a istoricilor din veacul trecut. §i totu$i, critica istoricà ar fi trebuit sà ia, incà de multà vreme, in atentà cercetare problemele multiple ce se leagà de viaja ?i activitatea lui Nicodim, càci acestea — departe de a prezenta Ínteres numai pentru istoria literaturii hagiografice §i pentru cea a bisericii, cum ar pàrea la prima vedere — sint de o deosebità insemnàtate pentru toji cei ce studiazà trecutul nostru. Dat fiind rolul pe care 1-a avut biserica in intreaga desfà?u-rare a viejii feudale, eie intereseazà direct pe cercetàtorii tuturor aspectelor istoriei culturii §i indirect — prin implicajiilor lor — §i pe aceia care studiazà istoria socialà, economicà sau
     1 Episcopul Melchisedec, Viaja fi scrierile lui Grigore rfamblact în AAR, seria a Il-a, t. IV (1883 — 1884), sec$. a Il-a, Discursuri, memorii çi notiÇe, Bucureçti, 1885, p. 1 — 109.
       1 B. P. H a s d e u, Istoria critici a românilor, ed. a 2-a, vol. I, Bucureçti, 1875, p. 138 — 146; Negru Vodi. Un secol fi jumitate din inceputurile statului firii Românefti (1230 — 1380), Bucureçti, 1898 (Etymologicum Magnum Romania•, t. IV, Introducere), p. VII—VIII, LXVII, CCXXXII-CXXXV. Al. Çtefalesou, Ministirea TUmana, Tîrgu-Jiu, 1896, p. 21 — 29 (vom foiosi ed. a 3-a revizuitá çi amplu adàugità de autor, Bucureçti, 1909). DupS apariçia acestei din urmâ lucrâri (ce îmbogà^ea considerabil materialul privitor la Nicodim, pSstrînd totuçi, în mare, aproape nesebimbatà imaginea romantica a fondatorului Tismanei, pe care o crease cu douà decenii mai devreme Ilasdeu), deo-sebirile dintre prezentarea activitS^ii lui Nicodim in diferitele lucrâri ale cercetàtorilor istoriei politice, bisericeçti a culturii sau a artei sìnt minime: eie sìnt numai de întindere çi de amânunte, nu çi de viziune generalfi.
      •	Pentru bibliografia chestiunii, vezi P. P. Panaitescu in RIR, IX (1939), p. 331 — 332 ; E. Turdeanu, La littérature bulgare du XIV-e siècle et sa diffusion dans les pays roumains, Paris, 1947 (Travaux publiés par l’institut d’Études Slaves, XXII), 149 — 155, cap. « Grégoire Camblac et ses souvenirs de Târnovo».
237