false *, pe cind celelalte au — pe lingà vàdite inexactitàji de fond 2 — uneori §i nea§teptate preci-zàri de amànunt 3. Toemai asemenea precizàri insà par a dovedi, cum s-a vàzut, cà nu ne aflàm in faja unor ftiri de provenienjà oralà §i cà deci trebuie càutat un izvor scris — accesibil lui §tefan, §i care sà conjinà §tiri de istorie sirbeascà, cu amànunte de istoria bisericii —, pe care sà-1 fi putut foiosi la redactarea acestei pàrji a Viefii, S-a trecut in genere cu vederea faptul cà, in legàturà cu o §tire privitoare la istoria sirbeascà, Stefan menjioneazà precis folosirea unui izvor privitor la trecutul sirbilor, indicindu-1 sub titlul de « scrierea aniior impàrajilor Serviei » 4. 'pnind seama numai de aceastà indicale, am fi, in prima clipà, inclinaci sà credem cà ar putea fi vorba de o versiune oarecare a vechiului letopisej sirbesc ; totu§i — cum nici una dintre versiunile cunoscute ale acestuia nu concine §tiri ampie de istorie a bisericii, cu amànunte de felul celor din opera lui §tefan — o asemenea ipotezà, oricit de ispititoare, trebuie indatà pàràsità. Amànunte de acest fel se gàsesc insà, din bel§ug, intr-o culegere de biografai ale Jarilor si arhiepiscopilor sirbi, alcàtuità pe la mijlocul secolului al XV-lea6. De altfel, unii cercetàtori au §i remarcat asemànàrile dintre ^tirile date de §tefan fi cele cuprinse intr-unele dintre aceste biografii, socotind insà cà aceasta ar aduce o confirmare a corectei transmisiuni prin tradire a informatici, pe care ar fi cuprins-o dispàruta Istorie slavonà a lui Nicodim. Ce nu s-a observat insà e cà unul dintre manuscrisele in care ni s-a pàstrat aceastà culegere era cunoscut sub titlul de: ...KHHra pikomaa aì-toiihcìi^k w cpkkckhxk kpaaerk h w APXH*nHCKonk...6. Cu toate acestea, trebuie sà amintim cà, totu§i, intre ^tirile pe care ni le oferà biografiile amintite §i cele pe care le intilnim in scrierea lui §tefan Ieromonahul, exista, pe lingà asemànàrile de care am vorbit, §i únele deosebiri, destul de marcate, care, la o cercetare mai pujin aprofundatà, ar pàrea cà fac indoielnicà legàtura dintre cele douà izvoare. La o analizà mai atentà se poate observa insà cà, in toate cazurile in care intilnim asemenea deosebiri, exacte sint ^tirile pe care le dau biografiile sirbe§ti (eie sint, de altfel, aproape contemporane cu evenimentele), pe cind cele pe care le dà Viaja prezintà — pe lingà unele inadvertenje intimplàtoare — particularitatea constantà de a exagera rolul pe care 1-a avut Nicodim in cadrul misiunii de impàcare intre biserica sirbeascà §i cea constantinopolitanà 7. Este deci evident cà ne aflàm in faja unor denaturàri voite, al càror scop este glorificarea fundatorului Tismanei. Dar, o datà fàcutà aceastà constatare, ea constituie un puternic temei pentru cercetarea timpului, locului §i chipului in care s-a produs denaturarea: trebuie càutat un mediu in care Nicodim sà fi fost nu numai cunoscut, ci §i venerai (ceea ce trimite la una dintre ctitoriile sale) §i o vreme deajuns de indepàrtatà de cea la care s-au petrecut faptele pentru ca exactitatea expunerii sà nu mai poatà fi controlatà prin martori contemporani (ceea ce, cum se va vedea mai departe, exelude, ca loc, Yodija). Sintem deci silici sà admitem (f. 50r. = p. 21) = yi] = inceput, dar fi demnitate, dregàtorie etc. Cit privefte «singlit», el se aflà fi in izvoare sìrbefti, dar poate fi fi un neologism, y?iXY]TOÇ fiind, la vremea la care a scris Çtefan, un termea de politicà folosit curent in limba greacà « apla» fi insemnînd « senat». 1 De pildà: vagile ftiri despre copilària lui Nicodim fi invasatura lui (f. 46v. = p. 17); înclinarea lui càtre viafa monahalà (f. 47r. = p. 17 — 18); rugàminfile lui càtre nifte càlugàri càlàtori ca sà-1 ia cu ei in mànàstirea lor — nenu-mità de Çtefan (f. 47r.—48r. = p. 18 — 19) — cu lungi pasaje in vorbire directà; viata lui in mânàstire, pînâ cind, foarte tìnàr, ajunge egumen (f. 48r. —50r. p. 20 — 21). * Inexacte sint: inrudirea lui cu farii sirbi (despre care vezi mai jos, p. 254 fi nota 6); afirmatia cà Nicodim « au invàfat. . . ... pe deplin scriptura fi vorbirea limbii cei grecef ti foarte bine...» (f. 49r. = p. 20; vezi mai jos, p. 253, nota 4); data venirii in domnie a cneazului Lazàr: 1374 (f. 46v. = p. 17; data corectà fiind 1371); afirmafia cà Nicodim s-ar fi aflat la Athos ca egumen, la vremea la care s-a luat iniziativa impàcàrii bisericii sìrbefti cu patriarhia ecumenicà (f. 50r. — v. =p. 22; vezi fi mai jos, p. 268 fi nota 2); càlàtoria la Athos a cneazului Lazàr, pentru a lua infelegere cu Nicodim in aceastà privinfà (f. 50v. —51v. =■ p. 22 — 24); afirmafia cà Nicodim ar fi fost conducàtorul delegatici de impàcare (f. 51v. = p. 24) ; etc. * Exacte sint: anatema aruncatà de patriarhia ecumenicà asupra bisericii sìrbefti (f. 50v. =* p. 22, defi motivu] nu este precizat) ; participarea la delegale a lui Isaiia de la Hilandar — in realitate acesta a fost feful misiunii — (f. 51v. = p. 24); ridicarea lui Nicodim la rangul de arhimandrit fi darurile — acestea numai probabile — de odoare primite de la patriarh (f. 52r.v. = p. 25) etc. * Mentionind conflictul dintre patriarhia ecumenicà fi biserica sirbeascà, Çtefan adaugà: „precum serie la scrierea aniior împârafilor Serviei...” (Viafa, f. 50r- = p. 22; subi. ns.). C. Nicolescu-Plopfor, in prefafa ed. cit., p. Ili, remarcà folosirea acestui izvor. Necàutìndu-se insà de càtre nimeni identificarea lui nu s-au tras consecinfele ce-decurg in mod normal din aceasta. * Arhiepiscop Daniilo, )Ku8omonucu Kpa/ieea u apxujenucKona cpncKux, ed. B. Danicic, Zagreb, 1866, XV + 386 p. * Manuscrisul, fost al mdndstirii Sucevifa (Danicic» in prefafa ed. cit., p. VI—VII), prezintà o deosebita ìnsemnà-tate pentru istoria culturii slavone in Moldova. Pare insà mai probabil ca ftirile date de Çtefan Ieromonahul s& provinà dintr-o prelucrare mai recentà (sec. XVIII?) a acestui izvor. 9 De pildà : « Alegìnd trei pàrinfi mai iscusifi fi mai invàfafi. . . de ai sfintu munte (adecà ìntìi pre sfintul , ca pre cel ce era invàfat desàvìrfit intru amìndoao sfìntele scripturi fi limbi, in cea sloveneascà a Serviei, patriei sale fi in cea elineascà greceascà), iar mai virtos ca pre o rudenie a numitului cneaz Laxar fi doi pàrinfi, anume Isaiia fi Partenie.. . (f. 51v. = p. 24; siibl. ns.). Cf. fi f. 50v. — 51r. = p. 22—23 (sfatul intre Lazàr fi Nicodim asupra chipului in care s-ar putea ajunge la impàcare); f. 52r. = p. 25 (cinstirea deosebità a lui Nicodim de càtre patriarh « ìntelegind . . . cà este rudenie cu numitul cneaz Lazàr») fi f. 53v. = p. 26 (dorinfa cneazului Lazàr de a-1 face pe Nicodim mitropolit al Serbiei) etc. 247