nenorocirile aduse de ràzboi — nu pregetau sà-f i pàràseascà locurile de bastina in càutarea altora, in care sperau eà vor gasi o relativa pace x.
      Dacà — afa cum s-a vàzut mai sus — Nicodim s-a aflat, la inceputul campaniei de cucerire maghiarà a Bulgariei, intr-o mànàstire din Craina (eventual in calitate de egumen), era normal ca, in conditile de « cruciadà impotriva ereticilor » in care se desfàfurase expedi^ia fi de catolicizare cu forfa in care se realizase organizarea banatului, el sa fi avut de suferit — in calitatea lui de cleric — in mod deosebit de pe urma persecu^iilor catolice. Dar in aceastà privin^à avem — ni se pare — o traditi»- care (ce e drept totodeauna irnliogatita fi partial deformata, iar, uneori, fi grefit interpretata) ni s-a pastrat in toate vechile povestiri ale vietii lui Nicodim.
      « Minunea » trecerii prin foc fi sensul ei istorie. Cum am remarcat mai sus, defi toate izvoarele narative mai vechi asupra vietii lui Nicodim afirmà in mod unanim cà acesta a fàcut, cit a tràit, numeroase minuni, totufi ilici unul dintre eie — cu exerptia operei lui Stefan Iero-monahul — nu menfioneaza anume vreo alta minune decit doar trecerea prin foc. Dat fiind insà cà este vorba de un episod cu caracter miraculos fi cà, in textul Vietii. el este prezentat imbogàjit cu numeroase detalii fantastice — sau cel pu^in fanteziste — , iar in nara^iunea lui Paul de Alep el a fost grefit interpretat, trecerea prin foc a apàrut celor mai inulti dintre cercetàtori ca o simplà « fabulà » fi, ca atare, a fost, din capul locului, inlàturatà din orice discute 2. 'J’inind seama de faptul cà — in ciuda transformàrilor fi amplificàrilor suferite in cursul transmisiunii sale orale — ea apare incà din prima inregistrare a tradirei privitoare la viaja lui Nicodim fi cà se mentine ca episod principal in toate celelalte consemnàri scrise sau figurate, se cuvinte totufi sa cercetàm dacà nu cumva la baza ei se aflà un fapt reai, ce poate fi explicat in mod ftiin^ific fi reconstituit, màcar cu aproxima^ie, istoricefte.
      Este de la sine in^eles cà atit motivul pe care-1 atribuie Stefan Ieromonahul trecerii prin foc a lui Nicodim (regele-impàrat Sigismund ar fi vrut « sà cérce pe sfintul, sà vazà : poate face fi alte féluri de minuni, sau numai tàmàduirile boalelor? » 3), cit si acela pe care-1 prezintà Paul de Alep (intenda lui Nicodim de a converti — nici mai mult nici mai putin! — pe regele, nenumit in text, al Ungariei la creftinism 4) sint intr-adevàr pure fabule, prima influenjatà de literatura hagiograficà fainiliarà càlugàrilor de laTismana, cealalta influenzata, in plus, defolclorul lumii orientale din care venea arhidiaconul arab. Dar ftim — din nenumàrate fi incontestabile izvoare — cà nu sint citufi de putin simple « fabule » nici faptul cà in tot cursul evului mediu, s-a recurs la afa-zisa « judecatà a lui Dumnezeu » 5 fi nici acela cà, printre numeroasele forme in care aceastà « judecatà » a fost practicatà pe atunci (« proba » focului, administratà in diferite moduri e, cea a apei clocotite, a crucii ; a scufundàrii in apà etc.), se intilnefte — ce e drept, nu prea freevent — fi cea a trecerii prin foc. Pe cit cunoftem din izvoare, aceasta din urmà n-a fost folosità decit in litigii interconfesionale sau, in genere, bisericefti, to|i cei despre care ni se spune cà s-ar fi supus ei fiind clerici 7. Evident insà cà numai faptul cà despre « proba » trecerii prin foc ni se vorbeste in izvoare n-ar fi de ajuns ca sà ne facà sà credem cà ea s-a fi practicat intr-adevàr, càci nu chiar tot ce sta scris in izvoare — fie eie chiar dintre cele mai demne de incredere — trebuie luat drept purul adevàr. Totufi, ftim astàzi — pe temeiul unor indiscutabile, minutioase fi precise constatàri ale oamenilor de stilliti! — cà in anumite condili fi pentru un
       1	In ca* povestit de Orbini, stramutarea a putut fi inlesnità ?i de anotimpul in care s-a produs intervenga dom-nului romàn: pare probabil ca expeditia lui Vladislav — fàcutà, in mod neobifnuit, in timp de iama — sà fi fost inlesnità de posibilitatea de a trece Dunàrea pe gheatà. Tot astfel s-a putut face, eventual, fi trecerea refugiajilor, càci de o venire a lor in cursul verii, cind trebuie sà credem cà incepuserà tratativele de pace, n-ar mai fi putut fi, desigur, vorba.
       *	H a s d e u, Istoria critici, p. 143, de pildà, socotefte cà « scena focului celui mare de la Buda este negrefit o fabulà ...»; §tefulescu, Tismana, p. 54 — 55, pare mai degrabà sà o admità; dar — ca in foarte multe cazuri in care se aflà in fa|a unei dificultàji in interpretare — acest autor se mul$umefte doar cu prezentarea izvoarelor, fàrà a lua o pozifie critica fajà de con^inutul lor sau de contradic$iile intre ftirile pe care eie le con^in.
       3	Viafa, f. 73r = p. 57; succesiunea seriei de legende este urmàtoarea: a fiind din faimà de minunile fàcute de Nicodim, Sigismund il chiama la el ca sà-i vindece « o rudenie ... de aproape ... ce se bintuia de duh necurat»; la refuzul lui Nicodim de a se duce la impàrat, acesta vine el la Tismana; defi Nicodim vindecà« rudenia» in chip cu totul minunat, faptul nu reufefte sà invingà scepticismul lui Sigismund, care ìncearcà puterile supranaturale ale lui Nicodim, cerindu-i sà binecuvinteze purceii adufi acoperiti la masà fi prezenta^i drept pefti ; Nicodim binecuvinteazà purceii care astfel se transformà in pàstràvi ; incà sceptic, ìmpàratul provoacà pe Nicodim sà treacà prin foc ; dupà ce minunea se fàptuiefte, iertat de Nicodim pentru necredinta sa, regele-impàrat « se boteazà » in confesiunea ortodoxà Viafa, £ 71r —75r = p. 54 — 60 Vezi §i mai sus, p. 248, nota 3.
     4	Paul de Alep, Travels of Macarius, voi. II, p. 353.
      *	Pentru aceastà «judecatà» fi diferitele chipuri in care ea se fàcea, L. A. Muratori, De judiciis Dei sire experimentis veterum, ad scrutandum hominum crimen sive innocentia dissertatio ... in cunoscutele sale Antiquitates Italicae medii aevi . .., Arezzo, 1725, Vili, col. 117 — 152. in foarte multe cazuri sintem prea pu$in precis informaci asupra modulili in care se proceda efectiv la o asemenea « judecatà» ; ar pàrea cà, in aceastà privintà, obiceiurile difereau atit dupà \ax&t cit fi dupà epocà.
      *	Unul dintre acestea era« proba» fierului inrofit pentru care vezi Muratori, loc. cit., fi S. Columbeanu fi 0. V e 1 e s c u, Registrili de la Oradea, un important document transilvan din secolul XlII-lea, extras din Studii fi arti-cole de istorie, voi. Ili, Bucurefti, Edit. Acad. R.P.R., 1961, p. 25 — 56.
       T Pentru « proba» trecerii prin foc, exemple la Muratori, op. cit., col. 145 — 147, care considerà cà ea a pàtrun» in Occident din Imperiul bizantin, càci acolo este men^ionatà pentru prima oarà ca folosità (incà pe la 506), intr-un litigiu interconfesional intre arieni fi ortodoefi.
262