Valahia*. in februarie 1442, raguzanii obtin de la sultanul Murad al II-lea libertatea de cireulatie prin « Anatolia, Romania, Bulgaria, 'J'ara Romàneascà, Serbia, Albania, Bosnia si prin toate loeurile, tarile si orasele » aflate sub auto-ritatea inaltei Porti 2. 0 enumerare similarà euprinde si eonfirmarea din 1458 3. Cu toate interdictiile papale, raguzanii vindeau, ca robi, si prizonieri din 'J'ara Romàneascà, luaji, desigur, de la turci4. Tot ei negociazà reluarea raporturilor intre voievodul romàn si otomani, dupà bàtàlia de la Varna 5. Ìn sfirsit, ii gàsim la Chilia si Cetatea Aibà, unde, in 1484, sint pràdati de trupele turcesti, la cucerirea cetàtilor 6.
    Raguzanii i?i continuà negotul in "J’ara Romàneascà si in prima jumàtate a secolului al XVI-lea. Pentru un « Mihoci Latinetul », stabilii in Bràila de 4—5 ani, intervin judetul si cei 12 pirgari ai orasului, adresindu-se braso-venilor. Este interesantà men^iunea scrisorii, cà Mihoci « s-a dat om domnului nostru voievodului si este oràsean si plàtefte bir la un loc cu ceilalti oràseni » 7. Era deci eetàtean al Jàrii Romànejti, ceea ce ne face sà gindim cà si acel « Marin-chus Iurgevich de Vlalachia », amintit la 1438 8, a putut avea o situatie similarà 9.
    Pina la mijlocul secolului al XVI-lea, volumul de afaceri al raguzanilor in comertul exterior al 'Jarii Romànefti a fost restrins : ei vin ìn urma braso-venilor sau a sibienilor ; in acest sens pledeazà numàrul redus al stirilor pri-vind comertul lor (in comparatie cu transilvànenii), lipsa unui tratat special al voievozilor romàni, lipsa unei bresle a raguzanilor cu rinduieli anumite fatà de vistieria ^àrii, asa cum au format arbànasii, brafovenii, ungurenii si altii. De la jumàtatea secolului al XVI-lea inainte, raguzanii vor participa insà in mai mare màsurà la viata economicà si chiar politicà a 'J'àrii Romànejti si Moldovei. Beneficiind de autoritatea Inaltei Porti, instatati solid in centrele mari sud-dunàrene, ei isi extind sfera intereselor in nordul fluviului, ca, de altfel, toti negutàtorii levantini din Imperiul Otoman 10.
     1	P. P. Panaitescu, op. cit., p. 111.
      1	Ioan B o j i 6, op. cit., p. 91 ; cf. I. B à r b u 1 e s c u, op. cit., p. 3—4.
    3	Ivan Bojiè, op. cit., p. 152.
     4	Ivan Bojiè, op. cit., p. 327.
     6 Domnul romàn trimite un ambasador, Murgu, pentru negocieri : N. I o r g a, Ragu.se et les roumains, p. 38; P. P. Panaitescu, op. cit., p. Ili, crede cà voievodul menzionai, in arhivele raguzane sub numele de Dan este in realitate Vladislav al II-lea (1446—1456).
     6	W. H e y d, op. cit., voi. II, p. 347.
     7	I. B o g d a n, in Documente fi regeste, p. 236 — 237 (nr. CCXXVI), dateazà scrisoarea din sec. XV—XVI ; G r. G. T o c i 1 e s c u, 534 documente slavo-romàne, p. 453—454 (nr. 453);
I.	Bàrbulescu. op. cit., p. 4—5, o dateazà din secolul al XV-lea ; P. P. Panaitescu, op. cit., p. Ili, o socotefte in jurul anului 1500.
     8	Vezi mai sus p. 195.
     9	Pentru compietarea informatiilor, adàugàm cà medicul voievodului Neagoe Basarab (1512—1521) era din Raguza; tot de aici era ?i nobilul Mihail Bocignoli, automi unei relatii despre T ara Romàneascà : N. I o r g a, Raguse et les roumains, p.39$i P. P. Panaitescu, op. cit., p. 112.
     10	Pentru rolul raguzanilor in a doua jumàtate a secolului al XVI-lea: N. I o r g a, Contri-butiuni la istoria Munteniei in a doua jumàtate a sec. XVI, in AAR. Mem. secj. ist. seria a Il-a, voi. XVIII, 1895-1896, p. 35-38, 43-45 ?i 47-57, 64-66 etc. P.P. Panaitescu, Relafiile fàrii Romànefti fi ale Moldovei cu Raguza. .., p. 108 $i 114—116; Din Istoria Transilvaniei, Bucure^ti, 1960, p. 123. F r. Pali, Relafiile comerciale dintre brafoveni fi raguzani (cu documente inedite despre negotul linii in 1578), in RA 1958, nr. 1, p. 93 — 120; Istoria Romàniei, voi. II, p. 570, 844 — 845 ;i 889. Vezi $i DIR, A, XVI, voi. 4. p. 74—75 (document din aprilie 1593).
196