ziua de 24 august, de indatà ce s-a dat semnalul, numaidecit (s-a nàpustit) Guise cu ceata lui prin tóate cásele unde erau cei 30 de domni de vi{à mcartiruifi, care nu se gìndeau la nici
o	tràdare dupà ucidere, asasinarea, amiralului fi au fost omorìfi in paturi, iar dimineaja dufi pe stràzi in faja palatului regai fi tirici in noroi in gràmadà unde au zàcut pinà a treia zi), f. 112 v.
     Automi atacà cu vehemen^á dezlàn^uirea masacralui din noaptea Sf. Bartolomeu fi a celorlalte care au urmat dupà acesta, in care fi-au pierdut viaja 40 000 « niewinnych a cnotly-wych lyudzy» (oameni nevinova^i fi virtuofi), f. 112 v.
     Din indignarea de care dà dovadà in legàturà cu aceste fapte, am putea presupune cà autorul este unul dintre reprezentan{ii reformador polonezi, care nu putea accepta drept rege pe unul ce se afirmase ca principal factor in masacrarea protestan^ilor, cum era Henri de Anjou *. Indignarea automlui anonim ia forme retorice : « Y mamy mu korone dacz takowemu ktory onegdy nieslihany. zdradliwy mord nad wiernimy poddanimy swemy veziniol... nie day tego Boze chyba bych my chcziely bycz ohyda wsitkiemu Chrzeàczianstwu » (§i noi sà dàm coroana unuia ca acesta, care a comis atunci un nemaipomenit màcel prin tràdare asupra supufilor sài credinciofi... sà nu dea Dumnezeu, doar dacà vrem sà ajungem scirba intregii creftinà-tà{i) f. 113.
      Mai mult chiar, ràspindefte zvonul cà, cu banii jefuiti de la cei ucifi, regele Franjei a trimis sà fie cumpàrat tronul Poloniei pentra fratele sàu (f. 114).
      In mod teoretic, automi anonim emite ideea necesità(ii alegerii unui rege stràin, pe care
o	susine prin argumente diferite : « trzeba nam krolya ktoriby nie bel odrodzon od polyakow. aby bel nam przyaczielyem. ktoryby z namy vmyal po polsku mowycz. ktory by obyczayow polskich bel swyadom. ktory by prawa nasze po laczinye opisane zrozumyal ktory by w spra-wiedliwoáczcy nasz zahowal» (ne trebuie un rege care sà nu fie nàscut din polonezi, ca sà ne fie prieten, dar sà ftie sà vorbeascà cu noi in polonà, sà cunoascà obiceiurile poloneze, sà injeleagà legile noastre scrise in latinà fi sà men^inà dreptatea in Jara), f. 116 v.
     Dar afa cum ge intimplà intotdeauna in acest gen de materiale, automi nu ràmine numai pe planul teoretizàrilor, ci gàsefte imediat un candidat care sà intmneascà toate calitàjile cerate fi sà facà fa\à tuturor exigen(elor. Acesta este prinjul Liegnicki, « care domnefte pe litoral fi e urinas al acelor Piafti care au fost regi in Polonia» (f. 116), care a nutrit intotdeauna multà simpatie pentra poporul polonez. Printre calitàtile personale ale candidatului citeazà mai ales faptul cà acesta cunoafte bine obiceiurile poloneze fi ftie limbile polonà fi latinà. « Ktory tak dobrze po polsku mowy iako polyak... bedacz laczynnikyem prawa naszego pretko sye nauczy (care vorbfte atit de bine in polonà ca un polonez..., fiind latinist are sà invece repede legile noastre), f. 116.
      ìnsà, pentra a nu fi suspectat de pàrtinire, automi declarà cà tot ce serie nu-i este impus de vreo partidà sau pareri politice, ci decurge din propria sa conftiin{à : « ia tu pysze czo czuye w serczu swym zalosliwego» (scriu fi eu ce simt in inima mea indereratà) f. 114.
      4.	Deosebit de interesantà din punct de vedere literar este Descriptio exequiarum serenis-simy Regis Polonorum Sigismundi Augusti (f. 126—129), pentra plasticitatea imaginilor fi minu-{iozitatea descrierii felului in care a fost impodobità biserica Sf. Lauren^iu din Roma in timpul slujbei de pomenire a regelui Sigismund August.
      Aceastà ceremonie in amintirea regelui a fost organizatà de prelatul Stanislaw Hozyusz, care se stabilise in Italia. Cu toate cà tendin^ele tolerante ale lui Sigismund August il supà-raserà la timpul lor pe Hozyusz, totufi moartea acestuia 1-a intristat profund. « Regele fi bine-t’ac.itomi meu a incetat din via(à — a spus Hozyusz, cind a primit aceastà tristà veste, fi nu a intirziat sà facà o slujbà de doliu atit in satul de lingà Roma unde se afla atunci, cit fi la Roma la biserica Sf. Laurenjiu in Damaso, unde au fost presenti 40 de cardinali din 112. Sàrma-nilor li s-au impartii circa 3 000 franci de pomanà. Reszka a rostit cuvint de laudà ràposatului, scris de el» *.
      in afarà de numàral cardinalilor, care de altfel nu este edificativ (in ms. sint menzionati numai 28), tot ceea ce citeazà Ossolinski se confirmà in textul nostra, inclusiv cuvintul de laudà rostit de Reszka: « Po mszy bela oszdobna oratia ktora myal. Reszka canonik warszawsky. bila oratia ta nieboszczika krolya stanu y pobosznosczy poziteczna y przystoyna. ktora Cardi-nalow wzitkym y innym sluhaczom bardzo. podobala czo myedzy innimy rzeczamy. zniemala Polsky naciey slawa y poccziwosczy belo». (Dupà slujbà a fost o orarie fastuoasà, pe care a rostit-o Reszka, un canonie de la Varfovia. Aceastà cuvintare care a làudat atitudinea fi piofenia regretatului rege a plàcut foarte mult cardinalilor fi tuturor celorlalji ascultàtori, ceea ce, printre aitele, a adus multà laudà fi admirare naturili polone) f. 128—128 v.
      1	«Le duc d’Anjou avait alors une grande réputation, que lui avait acquise parmi les catholiques son zélé contre les protestants français» F. M. M (o n i e r], Histoire de Pologne, vol. I, p. 147.
     •	J. M. Ossolinski, op. cit., vol. IV, Cracovia-Liov, 1852, p. 21—22
294