Asupra acestei liste in istoriografia noastrâ din trecut se exprimaserâ doua pareri diametral opuse, pornindu-se de la textul cronicii Voskresenskaia.
    Astfel, B. P. Hasdeu, bazîndu-se pe datele furnizate de documentul din 1392 emis de Roman Vodâ in cetatea Romanului, a sustinut cà lista oraselor dateazâ din prima jumàtate a secolului al XIV-lea, fiind un foarte important izvor istorie pentru începuturile voievodatului Moldovei1. A. D. Xenopol, desi considerâ lista « posterioarâ chiar domniei lui Roman Vodâ », o include totusi printre izvoarele istorico-geografice de mare importants pentru cunoa-fterea perioadei de formare a statului feudal moldovenesc 2.
    în schimb, I. Bogdan a respins total aceastâ listâ, pe care a considerat-o un izvor tardiv, dar mai aies « obscur » 3. N. Iorga, referindu-se la Chiba de la sfîrçitul secolului al XIV-lea, declara câ nu este cazul sâ se facâ apel la lista oraselor din cronica Voskresenskaia, unde se mentioneazâ Chiba pe Dunàre, «fiindcâ este un izvor tîrziu si confuz » 4. D. Onciul, la fel, a negat importanza acestui izvor 5.
    în felul acesta, cunoscutâ doar pe baza textului neclar din cronica Voskresenskaia, lista oraselor a fost considerata de istoriografia româneascâ din trecut
o	interpolare tirzie, lipsità de importants. în acest sens se invoca mentionarea orasului Cràciuna, identificat eu cetatea Crâciuna, despre care se stie câ apare in documéntele moldovenesti abia in a doua jumâtate a secolului al XV-lea. în reabtate, in arhetipul listei fusese mentionat orasul Piatra lui Crâciun (KopomONOK'fc Kj.wíN'k) din care un copist ulterior a fâcut doua orase : Crâciuna, Piatra (KopomoNd, KdMfHh).
    în istoriografia româneascâ din perioada dintre cele douà râzboaie mondiale, izvorul acesta nu a preocupat in mod deosebit pe istorici. încercarea fâcutâ de A. Boldur de a reabdita izvorul a râmas fârâ ecou, desi autorul considera lista un foarte important izvor, prin care se dovedeste netemeinicia afirmatiei câ Moldova, mai aies în partea ei nordica, fusese pustie înainte de întemeierea statului moldovenesc de sine stâtâtor 6.
    în ultima vreme, C. C. Giurescu, folosind datele recente ale istoriografiei sovietice, a reconsidérât lista si a inclus-o printre principalele izvoare scrise referitoare la oracele moldovenesti, deoarece ea reprezintà « la première mention documentaire de quelques villes moldave » 7. De asemenea, M. D. Matei, cerce-tînd vechimea asezarii omenefti de la Suceava, se referà si la bsta oraselor, pe care o considerà ca fiind aleâtuitâ la sfîrçitul secolului al XIV-lea. Totodatà, referindu-se în primul rînd la concluziile istoricului sovietic M. N. Tihomirov, autorul subliniazà fi importanza documentará a bstei, afirmînd câ datarea aceasta « face ca însemnâtatea izvorului pentru istoria Moldovei sà fie deosebità,
      1	Arhiva istorica a Romaniei, vol. I, Bucurefti, 1864, p. 18.
     2	A. D. Xenopol, Istoria romanilor din Dacia Traiand, ed. a 3-a, vol. II,Bucure?ti, (f.a.), p. 200 $i urm.; p. 206 ji nota 18.
     *	I. Bogdan, Diploma birlddeana ji principatul Birladului, in „An. Acad. Rom.”, seria a Il-a, vol. XI, p. 101.
4	N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei $i Cetdfii Albe, Bucurejti, 1899, p. 38 ?i nota 7.
     6 D. One i u 1, Originea Principatelor Romane, in Opere, ed. A. Sacerdo|eanu, vol. I, Bucurejti, 1946, p. 286.
     6	A. Boldur, Contribufii la studiul istoriei romanilot, vol. I, Chisinau, 1937, p. 462 urm.
     7	Cf. „Revue Roumaine d’Histoire”, 1963, nr. 2, p. 410. Vezi de asemenea $i C. C. Giurescu, Tirguri sau orase si cetati moldovene din secolul al X-Iea pina la mijlocul secolului al XVI-lea, (sub tipar).
206