câ poate sa fie adevârat » 1. în schimb, ceva mai tîrziu, tradita începe sa fie factor prim spre a se impune. Dintre acestea amintim una singurâ, spre a demonstra cum tradita de nord prevaleazà.
     Nicolae Costin pâstreazâ o tradire dupa care Drago? Vodâ ar fi fàeut o bisericâ de lemn la Volovâ^ (01ovâ|), unde a fost ?i îngropat, iar biserica ar fi mutat-o Çtefan cel Mare la Putna 2. Unii cred câ ?i mormîntul lui Drago? ar fi fost mutât de el tot acolo 3. Aceastâ tradire nou creatà nu se poate gustine fa^â de izvoarele istorice anterioare cunoscute pinâ acunu Fa^â de atîtea succesiuni, date, îndoieli ?i confuzii în izvoarele interne literare, trebuie sâ vedem poziçia exactâ a izvoarelor istorice amintite.
     în ce prive?te Pomelnicul de la Bistri^a, un fapt este incontestabil: cînd s-a transcris-în el lista domnilor pînà la Alexandru cel Bun, legenda lui Dragoç nu apâruse încâ, iar succe-siunea domnilor corespundea tradirei din acea parte 4.
     In jurul letopise^elor moldovene în limba slavonà s-a discutât mult, atît în ce prive?te data alcâtuirii lor, cît ?i continutul. Conform ultimului punct de vedere, se crede cà a existât un singur prototip în secolul al XV-lea, azi necunoscut, din care au rezultat: Letopise^ul numit de la Bistri^a, Cronica moldc-germanâ si Letopise^ul de la Putna ?i câ iniziativa alcâtuirii lui a fost luatà de Çtefan cel Mare 5.
       1	Ed. P. P. Panaitescu, p. 74, unde cronicarul vorbefte despre cearta dintre §tefan fi Petru, fiii unui §tefani voievod, la care sub anul 1359 se referà fi cronicarul polon Dlugosz. Istoricii au comentat adesea aceastà informale fi au ajuns la concluzi diferite cu privire la identitatea acestor voievozi fi la localizarea voievodatului lor. in ce ne pri-vefte, ne unim cu « ipoteza» sau « solu^ia de compromis» (cum a numit-o P. P. Panaitescu, Din istoria luptei pentru independenfa Moldovei, p. 102) a lui D. Onciul, potrivit cfireia, abituri de voievodatul lui Bogdan, mai era un voievodat al acestui §tefan, tatfil rivalilor §tefan fi Petru. in consecin{.fi, in studiul de fa^à facem abstrac^ie de acefti voievozi, ca fi de mult discutatul Iurg Coriatovici, deoarece nu intrfi in firul domnilor « J.firii Moldovei», care ifi are-inceputul pe valea rtului cu acelafi nume. Avem multe motive sfi nu ne raliem ipotezii surizfitoare a lui P. P. Panaitescu, dupfi care fìii lui Sjtefan ar fi identici cu Petru voievod, fiul Margaretei, fi cu $tefan, biruitond asupra ungurilor.
      *	N. Costin, Letopise\ul f'&rii Moldovii, ed. Ioan St. Petre, Bucurefti, 1942, p. 175 — 176.
       8	A 1. I. Conta, Afirmarea existenfei statului moldovean in luptele dintre catolici fi ortodocfi pinà la intemeiere. Voievodatul lui Dragof, in« Mitropolia Moldovei», XXXVI (1960), p. 569 — 570. Aser^iunea se bazeazfi fi pe o inscripjie aflatfi cindva la ufa cuhniei mfinfistirii Putna, grefit publicatfi de Sev. Gheorghiescul (« Arhiva romàneascà», II, 1845,. p. 419 — 420; ed. a 2-a, 1862, p. 316), in care ar fi vorba de mormintul lui Dragof, dupfi cum ar rezulta fi dintr-o copie polonfi din 1810, dar necunoscutfi lui Eugen A. Kozak, Die Inschriften aus der Bukovina, I, Viena, 1903. in realitate,. Kozak o cunoafte (vezi p. 67 — 68) fi este folositfi fi de D. Da n, Mànàstirea fi comuna Putna, Bucurefti, 1905, p. 30, de unde reiese cfi inscripfia apertine lui Alexandru Lfipufneanu fi a fost pusfi la un paraclis, fi nicidecum pe un mormint. Incfi de multfi vreme, Melchisedec, 0 vixità la rileva mànàstiri fi biserici antice din Bucovina, « Revista pentru istorie, arheologie fi filologie», I (1882), p. 258 (fi in Anal. Acad. Rom., seccia II, tom. VII, 1885, p. 223 — 224) resta-bilise situala. « Ce putea fi vorba de Dragof intr-o pisanie a lui §tefan cel Mare !» zice fi N. I o r g a, Culegerea de inscripfii moldovenefti din Bucovina, Cernàu^i, 1904, p. 15. Afa o studiazfi fi considerfi fi M. B e r z a, Sterna Moldovei in secolul al XV-lea, in« Studii fi cercetfiri de istoria artei», III (1956), nr. 1 — 2, p. 110 — 111, unde se reproduce fi o-fotografie a ei. Observfim cfi §tefan cel Mare, zidind biserica din Volovfif, nu spune nimic despre existen^a vreuneia anterioare sau a lui Dragof. Kozak, op. cit., p. 199. De prisos sint fi aser^iunile lui C. C i h o d a r u, Constituirea statului feudal moldovenesc fi lupta pentru realizarea independenfei lui, in SCSt.-Istorie, Iafi, XI (1960) fase. 1, p. 73. Surprinde deci faptul cfi in Istoria Rom&niei, voi. II, p. 168, ea este atribuitfi din nou lui Dragof.
       4	Pomelnicul mfinfistirii Bistri{a, cunoscut astfizi, a fost socotit de edltorul sfiu ca fiind o copie din timpul domniei lui §tefan cel Mare, fficutfi dupfi un altul mai vechi, scris probabil pe lemn (D. P. Bogdan, Pomelnicul mànàstirii Bistri^a, p. 20—26). Aceastà datare este admisfi fi de P. P. Panaitescu, Manuscrise slave din Biblioteca Aacade-miei R.P.R., voi. I, Bucurefti, 1959, p. 101 — 102, cu toate cfi mai inainte socotise copia din secolul al XVI-lea (vezi discuoia la D. P. Bogdan, op. cit., p. 20). in ce privefte acest pomelnic, pfirerea noastrà e cfi nu a fost copiat dupfi originai, care ffirfi indoialfi a fost un diptih sau triptih. Sistemul este obifnuit pretutindeni pentru ìnceputurile pomel-nicilor. Prin copierea acestora in caiete se explicfi numeroase intervertiri de nume. Recopierea lor produce fi mai multe simplificfiri, omisiuni fi grefeli de lecturfi. Putem presupune cfi a putut fi copiat dupfi o primfi copie fàcutfi in timpul lui §tefan cel Mare fi care ii formeazfi arhetipul.
       Explicfim.
       Mànàstirile Neam^ul fi Bistri^a erau ale mitropolitului Iosif. O mfirturisefte el singur, in cartea sa din 7 ianuarie 1407, cind Alexandru cel Bun este numai consim^itor la voin^a de ctitor a mitropolitului sfi uneasefi cele doufi mànàstiri sub o singurà administra^ie (M. Costàchescu, Docilmente moldovenefti inainte de §tefan cel Mare, I, Iafi, 1931» p. 52 — 53). Una din mfinfistiri devine astfel arhimandrie. Numai in acest an, sau dupfi aceea, Alexandru voievod va fi renovat mànàstirea Bistri|a, devenind astfel adevfirat ctitor. Mai tirziu cineva va fi contestat acest drept pe care acum (in timpul lui §tcfan cel Mare) copistul pomelnicului vrea sfi-1 consfin^eascfi prin introducerea cuvintelor « adevfiratup ctitor» (HCTHKHd'0 KTHTOpd) fi a numelor membrilor familiei lui Alexandru, insfi necomplet fi grefit. Cu privire la data Pomelnicului de la Bistri^a mai facem unele observa{.ii. Mai intii domina doufi grafii. Una este caracterizatfi printr-un idiotism grafie care apare sub sigla h (fol. 53) fi sub mai multe 3dM fi folosefte un chinovar de o nuantà mai deschisfi fi alta nu are acest idiotism, iar cbinovarul este mai inchis. in aceastfi a doufi grafie e6te scris fi PomelnicuL lui Alexandru Lfipufneanu, al efirui nume apare pe loc rfizuit. « Adaosul» IwH	KOcBO^K il considerfim cà
este o rescriere a unui text mai vechi cu acelafi con|inut. Probabil cfi vreun efilugfir care nu-1 simpatiza pe voievod sau va fi vrut sfi-1 arate sub numele monahal, 1-a fters din pomelnic, iar altul, mai tirziu, 1-a reintrodus. Se mai pot aduce fi alte observa|ii, dar acestea sint suficiente sfi dateze copia in secolul al XVI-lea.
       De asemenea, observfim cfi daefi pomelnicul ce cunoaftem acum ar fi fost copiat in timpul lui §tefan cel Mare,, nu s-ar fi grefit ordinea istoriefi a copiilor acestui voievod, punìnd pe Iliaf inuatfi dupfi Alexandru, pe cind in documente este al patrulea, dupfi Petru fi Bogdan (Aurelian Sacerdo{eanu, Divanele lui iptefan cel Mare, in « Analele Univ. «C. I-Parhon», seria $tiin|e sociale-Istorie», nr. 5, Bucurefti, 1956, p. 159—160). Din acelafi motiv nu ar fi apfirut nici atitea confuzii in ceea ce privefte rudele lui Sjjtefan cel Mare insufi.
     6P. P. Panaitescu, Les chroniques slaves de Moldavie au XVe siècle, in Rsl, I, 1958, p. 146 —168p idem, Cronicile slavo-romàne, « Introducere» fi p. 54.
222