domnul*. Dar procedeele brafovenilor nu au putut opri mersul înainte al negutâtorilor 'J'ârii Românesti, care aduc în 1503, afa cum am mai relevât, 64,8% din totalul artieolelor orientale pe marea piata a orasului transilvânean. Iar pentru a ajunge la aeest rezultat a trebuit pareurs un drum mai lung, eu etape marcate în timp de repetatele împotriviri aie brafovenilor, urmate de tot atîtea interventii fi proteste ale voievozilor romàni.
     La fel s-a întîmplat si la Sibiu. încâ de la 14 martie 1382, Ludovic al Ungariei interzieea strâinilor vînzarea eu amànuntul a piperului, sofranului si altor mirodenii, rezervînd-o numai sibienilor 2. Pentru ca o asemenea interdictie sâ fie hotârîtâ si aplicatâ, trebuia sa existe si o concurentà stràinà, din care nu va fi lipsit pe semne si cea transalpinâ ; ea este, de altfel, atestatâ documentar mai tîrziu 3.
    Radu cel Mare (1495—1508) sprijinâ, printr-o scrisoare eu data de 12 aprilie (fârâ an), contestatia unui supus al sàu, Mihnea, « fratele lui Anghel », care livrase lui Nicolaes Prol din Sibiu 31 000 de cutite si trei cintare de piper (150 kg.) 4 ; totodatâ domnul reaminteste câ si alti negutâtori ai sâi si-au pierdut màrfurile în Sibiu si citeazâ cazul lui Chiricâ eu 5 000 de fiorini pierdere, Dragotâ cu 1 300, Nicula eu 3 000, Gherghina eu 600, Drâgus eu 400 de fiorini 5. Sibienii, ca §i brafovenii, càutau sà împiedice deci concurentà « transalpinâ ». La 1500, negustorii din Jara Româneascâ aduc la Sibiu articole orientale în valoare de 785 000 de dinari, fiind singurii stràini veniti în orasul transilvânean eu asemenea produse 6 ; comparatia cu volumul total de importuni al orafului nu se poate însà face, deoarece regístrele respective nu cuprind activitatea negutâtorilor locali din Sibiu ; situatia nu va fi fost însà diferitâ de aceea a Brafovului în anul 1503.
    La comertul exterior al fàrii Românefti au participât fi raguzanii. Centru cunoscut, începînd mai aies din veacul al XII-lea, pentru traficul sàu de mârfuri
—	aflat, pe rînd, sub dominatia politicâ a Bizantului, Venetiei, Serbiei, Ungariei, Bosniei fi, în sfîrfit, a Turciei — Raguza fi-a dezvoltat pînà în secolul al XVIII-lea negotul sàu pe mare fi pe uscat. Ca fi colegii fi concurentii lor genovezi fi vene-tieni, ei au vîndut tesâturi de bnâ, in, bumbac fi mátase, sare marinâ, vin mediteranian, untdelemn, pefte, zahâr, fructe sudice, mirodenii, arme, armuri, sticlârie, pielàrie, sâpun de calitate, lumînâri, hîrtie, câutînd în schimb vite, piei de oi, vînat, miere, eearà, lemn, piatrâ de constructii fi robi, care, la înce-putul secolului al XY-lea, le aduceau încâ beneficii apreciabile. Comertul raguzan, râspîndit din Siria fi Asia Micà pînà în Sicilia, Malta, Sudul Frantei fi tàrmurile Spaniei, a cuprins — cu ajutorul caravanelor conduse de vlahi — fi Peninsula Balcanicà, de la Adriatica spre interior : Dalmatia, Albania, Muntenegru, Hertegovina, Bosnia, Serbia, Bulgaria, Croatia fi Ungaria 7.
     1	Ibidem.
     2	Hurmuzaki-Iorga, Documente XV/1, p. 2—3 (nr. III).
    3Silviu Dragomir, Documente noua..., p. 13 (nr. 3).
     4	1 cintar = 50 kg aproximativ: R. Manolescu, Schimbul de mârfuri dintre Tara Româneascâ fi Brafov..., p. 128, nota 4. în sec. XVII — XIX, 1 cintar = 55,968 kg:
D.	Mi oc fi N. Stoicescu, Màsuri medievale de greutate..., in «Studii» XVIÌ, 1964, 1, p. 91.
5	Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV/1, p. 150—153 (nr. CCXXIX). Cf. fi scrisorile din
12	fi 25 aprilie fi 31 mai 1500: ibidem, p. 153-155 (nr. CCLXXX-CCLXXXII).
     6	Radu Manolescu, Relafiile comerciale ale J'ârii Româneçti cu Sibiul la ìnceputul veacului al XVI-lea, p. 243—244.
     7	Dàm citeva lucràri privind istoria Raguzei (in ordinea alfabetica a autorilor): D. Anghel o v, Certains aspects de la conquête des peuples balkaniques par les turcs, în « Byzantino-
194