§i in alte documente exteme din secolul al XVI-lea zemlenii apar ca
o	categorie socialà alàturi de boieri. Astfel, in 1523, §tefan voievod, hotàrit sa lupte impotriva tàtardor, anuntà cà a trimis oameni la « boieri si zemleni » 1 ca sà vinà la oastea lui. De aici rezultà incà o trasàturà, aceea cà zemlenii erau datori sà presteze slujba militará.
    Documentul de la 1518 contine precizàri deosebit de importante.
    In primul rind, din textul lui rezultà cà categoria socialà a zemlenilor nu era omogenà ; din moment ce au existat « zemleni simpli », e de presupus cà mai erau §i altfel de zemleni, care se gàseau intr-o situatie privdegiatà, fiind mai apropiati de boieri. In al doilea rind, se aratà cà zemlenii detineau proprietate asupra pàmintului, deci se confirmà incà o datà ipoteza cà denumirea lor de zemleni vine de la faptul cà posedau pàmintul in proprietate individualà.
    E de presupus cà, la inceput, orice proprietate individualà asupra pàmintului (zemlea) era a unui zemleanin si cà pàmintul era lucrat cu brande zemleaninului si ale famibei sale. Asemenea proprietate avea un caracter tàrànesc §i de aceea stàpinului i se spunea « zemleanin simplu». Altii s-au imbogàtit, au acaparat mai mult pàmint decit puteau sà munceascà cu bratele lor proprü si au inceput sà recurgà la exploatarea muncii altora. Astfel, au devenit feudab, nu mai erau « zemleni simpli » si au dobindit in societate o pozitie care ii apropia de boierime.
    De aceea categoria zemlenilor nu mai era omogenà, desi pe toti
ii	inrudea aceeasi tràsàturà : stàpinirea pàmintului. Numai cà unii nu aveau decit lotul lor de pàmint din mosi-stràmosi, muncit de ei insisi, pe cind altii au reusit sà acapareze loturde altora, sà facà sà munceascà altii pentru ei si sà urce cu o treaptà mai sus in ierarhia socialà a vremii.
    Asadar, in izvoarele moldovenesti externe zemlenii apar cu urmàtoarele caracteristici : stàpini de pàmint, datori sà presteze slujba militará.
    Izvoarele interne contin si ele unele relatàri privitoare la zemleni. Spre sfirsitul domniei lui §tefan cel Mare, in documéntele de imunitate acordate « mitropoliei » Ràdàutdor 2 pentru satele Cotmani fi Ràdàuti sint pomeniti si zemlenii. ín documéntele din 1479 si 1481, care de altfel sint identice, se spune cà « slugile noastre pererubtii sà nu mine pe oameni din Cotmani nici la cetate, nici la mori, nici la curtde noastre cu alti zemleni la un loc » s.
    De obicei se crede cà oamenii din satele de mai sus erau aserviti pentru cà erau datori sà execute servitutde menzionate. Noi sintem insà de pàrere cà lucrurile pot fi privite si altfel. fàranii din satele Ràdàuti si Cotmani erau scutiti de servitutde pomenite deoarece stàpinul de mogie se bucura de privilegiul imunitàtii 4. In documente se precizeazà cà tàranii nu vor face aceste munci, pe care erau datori sà facà « alti zemleni » din Moldova.
     Servitutde de care vorbesc documéntele si pe care erau datori sà le presteze zemlenii erau munca la cetate si la curvile domnesti. Asemenea obbgatii au existat in 'J'ara Romàneascà 5 si la toate popoarele vecine cu romànii. In documéntele bulgàresti se aratà cà tàranii erau datori « sà ridice cetàti » (rpd,\
     1	Ibidem, p. 532.
     2	De fapt este vorba de episcopio Rádáu|ilor (cf. N. Iorga, Istoria bisericii románefti, vol. I, Ed. II, Buc. 1929 p. 95—98.
3	I. B o g d a n, Documéntele lui Stefan cel More, vol. I, Bucurefti, 1913, p. 232 fi p. 257.
4	Dimitiie Dan, Crónica Episcopiei de Kádaufi, Viena, 1912, p. 23 fi p. 30.
    5	DIR, B. Tara Románeascá, sec. XIII, XIV ?i XV, p. 260.
162