depuse la « casa negustorilor » ; màrunjif urile se puteau desface numai in ziua de tirg, in Sibiu (la sate nu) ; plecarea stràinilor inapoi spre fara Romàneascà trebuia anunjatà autoritàtilor, sub pedeapsà ; alte restrictii erau intàrite 1.
    Cind imperialii reusese a se instala temporar in Transilvania (1551—1556) 2, brafovenii si sibienii se adreseazà imparatului Maximilian. Serisoarea regala din 29 apribe 1555 ia act cà « din cele mai vechi timpuri » (ab antiquissimis temporibus) cele douà orafe au avut drept de depozit obligatoriu pentru « valahi, greci fi altii », care aduceau màrfuri din « Transalpina si Turcia », cà in ultimul timp, insà, negutàtorii din Caransebes, asociati cu grecii, valahii si turcii, incàlcind vechea regulà, vind fi cumpàrà pretutindeni, spre marea pagubà a fiscului §i a celor douà orase amintite. De aceea, Maximilian porunci voievozilor Transilvaniei sà ia màsurile de indreptare3. Problema nu se limita numai la zona Caransebesului. In 1551 dieta interzicea, prin art. XXIII al deliberàrilor sale, accesul grecilor in Transilvania, dar aproba, in continuare, libera circulatie a muntenilor fi moldovenilor 4 : la mijlocul secolului al XVI-lea, concurenta cea mai directà o fàceau deci negutàtorii Imperiului Otoman, numiti in docu-mentele timpului « greci ». In Jara Romàneascà situatia era asemànàtoare, iar serisoarea voievodului Radu Paisie, reprodusà mai sus, exprimà sugestiv neputinta autoritàtilor de a opri activitatea reprezentantilor comertului sud-dunàrean 8.
     Cifrele, atitea cite se cunosc, confirmà aceastà situatie. ìn 1503, din totalul màrfurilor orientale de pe piata Brafovului, negutàtorii din fara Romàneascà aduceau 64,8%, cei brafoveni fi transilvàneni 30,5%, iar moldovenii fi altii 5%. Trei decenii mai tirziu, in 1530, procentele sint : « transalpinii » 59,3%, brafovenii 20,2%, levantinii 19,3% fi restul 1,2%. La numai patru ani dupà victoria de la Mohaci, negutàtorii afiati sub protectia sultanului (indeosebi greci fi armeni), detin aproape o cincime din totalul produselor orientale importate la Brafov 6. Cifrele confirmà astfel evolutia comertului provineiilor romànefti, in primul rind al 'Jarii Romànefti fi Moldovei : din a doua jumàtate a secolului al XVI-lea, farà a intrerupe legàturile cu celelalte (àri, tranzacfiile se indreaptà mai mult spre piafa Imperiului otoman, spre Peninsula Balcanica fi Constan-tinopol. Procesul se va dezvolta pe màsura accentuàrii dominatici. Dar aceastà nouà etapà iese din cadrul prezentei cercetàri, care se oprefte la mijlocul vea-cului al XVI-lea, cind se fixeazà primele jaloane ale noii orientàri.
    Concluzii. Recapitulind documentele analizate, constatàm cà formarea unei singure tàri intre Carpatii Meridionali si Dunàre, unind cnezatele fi voie-vodatele secolului al XlII-lea, a fost esentialà pentru continuitatea vietii
   . 1 Hurmuzaki-Iorga, Docilmente, XV/1, p. 439 (nr. DCCCXXII); cf. N. I o r g a, Istoria comerfului romànesc, I, p. 131 — 132.
   2	C. Daicoviciu, St. Pascu, V. Cherestejiu $i T. Morariu, Din istoria Transilvaniei, voi. I, Bucurejti, Edit. Acad. R.P.R., 1960, p. 137.
     3	Hurmuzaki-Iorga, Docilmente, XV/1, p. 512—513 (nr. DCCCXLVI). Cf. L. Lehr, op. cit., p. 249.
4	Hurmuzaki-Densu?anu, Docilmente, II/4, p. 665 (nr. CCCCXXIV). Cf. Radu Mano-
1	e s c u, Schimbul de màrfuri dintre far a Romàneascà fi Brafov, p. 171; L. Lehr, op. cit., p. 248.
6 La 22 aprilie 1564, voievodul Petru cel Tinàr atrage ptenpa brafovenilor cà vinovatii
de persecutarea negustorilor greci din Transilvania vor avea de ràspuns in fa^a autoritàtilor otomane: Hurmuzaki-Densujanu, Documente, XV/1, p. 598 (nr. MCXIV) vezi alte exemple in St. Mete?, Relatìile comerciale ale fàrii Romànefti cu Ardealul pind in secolul XVIII, p. 140-142.
    6	Radu Manolescu, Brafovul, p. 173 — 176.
198