putut-o vinde bajenarilor, deoarece arendasul mosiei obtinuse prin contract monopolul vinzarii alimentelor. Bineinteles, pretul lor a crescut repede1. Totodata insa, Kiselef a luat masura ca tuturor bajenarilor care vor avea nevoie sa li se dea produse cu imprumut si cu chezasie « din magaziile baznelii » 2.
    La 15 mai 1830 au fost numiti si cinovnicii Divanului: la Calaraji treti logofat Stefan Yladescu, la Braila ^tefan Dimboviceanu, iar la Piua Petrii postelnicelul Ilie 3. in ceea ce priveste ispravnicatele, acestea au trimis si ele cinovnici, chiar daca nu s-au putut acoperi totdeauna necesitatile. Deseori, cei trei trimisi ai Divanului s-au plins de lipsa unor insotitori care sa conduca numeroasele grupuri de bajenari ce treceau Dunarea, facind mereu noi inter-ventii 4. Daca uneori bajenarii plecau singuri sa-si gaseasca locuri de asezare, alteori oamenii ispravnicatelor asteptau zadarnic la carantine, deoarece trecerea incetase pentru o saptamina sau mai multe 5. Ispravnicatul judetului Slam Rimnic a trimis la fiecare carantina cite doi « boiernasi de neam »: pitarul Yasile si logofatul Gbita Robescu la Braila, armasul Barbuceanu si Dumitrescu Grecul la Piua Petrii si treti vistier Anastase Munzoi si Vasile Lefter la Calarasi 6. La fel ispravnicatul strainilor a trimis citiva zapcii de plasi sau de judete ca : Iordache Stehan din plasa Focsani si Manolacbe Mehtupciu, care au plecat la Braila, Matache Pitesteanu din plasa Stolnici (Ialomita) si Banica Cbitoiu pentru judetul Slam Rimnic, la Piua Petrii. Dat bind ca bajenarii ce treceau pe la Calarasi puteau fi asezati mai ales in judetele Ufov si Ialomita, s-au trimis la aceasta carantina trei zapcii din plasile Mostistea si Ciocanesti (Ilfov) si Lichiresti (Ialomita)7.
     in general insa, numarul lor a fost cu totul insuficient.
    Mai interesati in asezarea bajenarilor au fost boierii 8, care s-au grabit sa trimita oameni de incredere pentru a-si asigura o mina de lucru ce se prevedea a fi ieftina. In acelasi scop, unii dintre boieri au intrat cbiar in legaturi tainice cu trimisii Divanului 9.
      1	Arh. st. Buc., Vistieria, dos. 162/1830, f. 75. Cu produse venisera la Calarasi ji bulgari din Bucure§ti in intimpinarea unor rude §i prieteni. La interven^ia lui §tefan Vladescu s-a scris ispravnieilor de Ialomita ca arendasul mosiei sa vinda proviziile « dupa tahxa orinduita de stapinire». in caz contrar se va da voie oricui sa vinda (ibidem, f. 76). Bulgarii din Bucu-refti aveau voie sa dea produse compatrio\ilor care treceau Dunarea.
      2	Arh. st. Buc., A dm. vechi, dos. 3 756/1830, f. 5-7; dos. 3 542/1830, f. 5; dos. 4 763/ 1830, f. 21.
       3	Arh. st. Buc., Vistieria, dos. 162/1830, f. 15 —16.
      4	Ibidem, f. 91; Adm. vechi, dos. 4 673/1830, f. 4.
       6 Astfel, la Calarasi trimisii ispravnicatuliii Buzau au stat degeaba in prima jumatate a lunii iunie, deoarece trecerea bajenarilor« a contenit cu totul», fiind trimisi la Piua Petrii, unde dupa 15 iunie« a navalit mai toata trecerea bulgarilor». Arh. st. Buc., dos. 162/1830, f. 134—136.
       6	Ibidem, f. 69.
       7	Ibidem, f. 93.
       8	Dintre ei, cel mai avid era caminarul Stefan Moscu, proprietarul mofiei Dudejti, care intervenise §i la comandantul militar al carantinei. De altfel, acelasi isi trimisese din vreme oameni pricepu^i chiar in Bulgaria, la Sliven. Arh. st. Buc., dos. 162/1830, f. 161; vezi §i C. N. Velichi, Emigrarea bulgarilor din Sliven..., p. 296—297. La finele lunii iunie, pe 89 de familii (506 infi) trecute prin carantina Piua Petrii, deiji primisera bilete pentru Braila, trmusul caminarului Moscu le indreapta spre Dudegti. La Slobozia, bajenarii au aflat acest lucru fi o parte din ei (39 de familii cu 124 de infi) au pornit-o spre Braila. Majoritatea bajenarilor — 50 de familii — a fost dusa insa la Dudefti (ibidem, f. 248 251).
       9	¡ptefan Dimboviceanu de la Braila era acuzat ca finuse sub straja pe unii bajenari pina crnd aeeftia se invoiesc a se duce in jud. Buzau, de unde « sa vede ca urmeaza aceasta dupa rugaimntele stapinilor acelor sate, avind in vedere folosul sau...» (ibidem, f. 284, 293).
79