Pomenirii, ar mai fi existat la Tismana o Istorie slavonà a lui Nicodim (ba chiar una atìt de des citità ji de bine cunoscutà càlugàrilor de acolo, incit anumite amànunte §i expresii din cuprinsul ei sà se fi putut pàstra orai pinà in vremea lui ¡jitefan Ieromonahui) ar fi fost peste putin^à ca ei sà nu fi luat cuno^tinjà — dacà nu chiar direct din textul slavon 1, cel puliti indirect, — din spusele càlugàrilor ce-1 cuno^teau atit de bine — de principalele fapte povestite in cuprinsul lui.
      Cea mai superficialà lecturà a Pomenirii este insà suficientà pentru a exclude cu desàvirsire pàrerea cà la redactarea ei s-ar fi folosit vreun izvor scris: chiar si cele numai citeva jtiri de oarecare insemnàtate pe care ea le concine sint precedate de indicala precisa a provenienti lor orale : « precum zie », « precum se po vestente pinà in zilele noastre », « zie ca ». Totodatà, nea^teptata pujim'Uate a jtirilor, lipsa lor de insemnàtate, caracterul lor tern si vag, toate acestea inlàturà chiar ?i ipoteza ca eie ar proveni dintr-o tradire bogatà $i bine pàstratà. Jumàtate din intinderea textului — in care nu se pomeneste nimic despre via (a lui Nicodim pinà la venirea lui in Tara Romàneascà 2 — este consacrata v i e ( ¡ i sale §i actività^ii pinà la moarte; intreagà cealaltà jumàtate este ocupatà de o povestire — dispropor{ionat de ampia, in raport cu prima parte — a unei legende menite sà explice disparita din mànàstire a moajtelor lui Nicodim. Cum aceastà legendà nu s-a putut na?te $i dezvolta decit numai in mànàstirea Tismana in cuprinsul càreia Nicodim fusese inmormintat, reiese dar cà tradita monastica de acolo nu ràmàsese necunoscutà autorului sau autorilor Pomenirii. Admitind cà Istoria slavonà a lui Nicodim ar mai fi existat in mànàstire sau cà màcar confinutul ei, bogat in detalii biografice, ar fi fost pàstrat prin tradire oralà de càtre càlugàri, ar ràmine inexplicabil faptul cà Pomenirea nu amintejte o sumà de fapte care ar fi atras luarea aminte a hagiografului de odinioarà (doritor sà-1 glorifice pe Nicodim), in aceea^i màsurà in care pot interesa pe istoricul de astàzi, preocupat de restabilirea adevàrului istorie3. Este evident cà, dacà asemensa ¡jtiri ar fi fost cunoscute, eie ar fi fost introduse in textul Pomenirii, alàturi de povestea ascunderii moajtelor ?i in locul celorlalte ?tiri vagì privitoare la via(a lui Nicodim, provenite toate din Iradijia pàstratà la Tismana.
      Ni se pare deci cà o prima concluzie se impune: la 1767, Istoria slavonà din care se presu-pune indeobfte cà ar proveni interesantele precisele .¿tiri privitoare la Nicodim ce apar numai in opera lui §tefan Ieromonahui nu exista in mànàstirea Tismana, dupà cum in tradita orala de acolo nu existau insedi aceste ?tiri.
     Izvorul sirbesc al lui Stefan Ieromonahui. Dacà stirile -adesca fanteziste, dar uneor remarcabil de exacte — pe care singur ijtefan Ieromonahui ni le dà asupra vie^ii lui Nicodim nu provili (prin intermediul tradirei monastice a Tismanei) din Istoria slavonà scrisà de ucenicii acestuia, se cuvine sà càutàm adevàratul izvor din care au fost eie culese.
     Trebuie sà observàm, dintru inceput, cà aceste jtiri sint de douà categorii deosebite: intii, unele se referà la originea, la copilària ?i la viaja lui Nicodim la Athos 4, áltele la parti-ciparea lui la misiunea de impàcare intre biserica sirbeascà $i patriarhia ecumenicà6: apoi, primele conjin numai locuri comune8, incontrolabile istoricele, dacà nu de-a dreptul
      1 Cunoscìnd slavona (càci din lucrSri in aceastà limbà au prelucrat Slujba osebità, càrturarii de la Rimnic puteau lua cunoftin{à chiar de textul slav al Iatoriei.
      •	Se amintefte doar originea sirbeascà a lui Nicodim: « fost-au (dupre cum zie) de neam sio vean, n&scut fi crescut in bunà credinfà. . .» (pentru exactitatea afirmafiei, vezi mai jos, p. 253).
       •	Partenie al Rimnicului ne spune cà a pus sà se alcàtuiascà Slujba osebità din pietate: « avind multà dragoste fi evlavie» pentru Nicodim. in consecinfà, el fi càrturarii din jurul sau n-ar fi putut omite numeroasele ftiri care — in concepfia vremii — ar fi putut contribuí la glorificarea acestuia, ca de pildà presupusa inrudire a lui Nicodim cu cneazul Lazàr (in Viafa, f. 46v. —47^. * p. 17 —18); viaja lui Nicodim la Athos, de la anii noviciatului pinà la cei ai egume-niei unei mànàstiri (ibidem, f. 47r. — 50v. = p. 17 — 21); participarea acestuia la misiunea de impàcare intre biserica sirbeascà fi patriarhia din Constantinopol (ibidem, f. 50r. —53v. = p. 22 — 27); prefuirea pe care cu acest prilej i-ar fi aràtat-o patriarhul insufi (ibidem, f. 52r. —52v. = p] 25); intenfia cneazului Lazàr de a-1 face mitropolit al sirbilor (ibidem, f. 54r-—v- = p. 27); aprecierea deosebità de care el s-ar fi bucurat din partea regelui-impàrat Sigismund, ce 1-ar fi cunoscut personal fi 1-ar fi vizitat chiar in mànàstirea sa (ibidem, f. 71r. — 75v. = p. 54 — 61) fi áltele. Indiferent dacà — afa cum vom vedea — cele mai multe asemenea ftiri nu corespund adevàrului istorio, eie ar fi trebuit sà intre in textul Pomenirii, càci criteriul de alegere al autorilor acesteia nu era, evident, cel al criticii istorice, ci acela al vaiorii ftirilor pentru edificarea ascultàtorilor sau cititorilor biografiei-elogiu.
      4 Viafa, f. 46v. —50r. = p. 17-22.
      » Ibidem, f. 50r.-53*. = p. 22-26.
•	Avem motive sà credem cà aceastà primà parte este o adaptare a unui fragment dintr-o viafà de sfìnt euvios,
»erisà in grecefte : defi grecismele nu lipsesc nici in celelalte pàrfi ale Viefii (unde totufi sint destul de rare), dimpo-
trivà, eie abundà in aceastà primà parte. Aici nu mai este vorba de unii termeni folosifi ca neologisme (ca, de pildà, « diadohia » lui Agaton (amintità mai sus) =	= moftenire; « mevranà» (f. 79r. = p. 68) = {AE{A(3pàv(X = perga-ment), ci de decaluri de expresii grecefti ce prezintà uneori nonsensusi in limba romànà, ca, spre exemplu, « crescut intru bunà pedepsire» (f. 46v. = p. 17), sau « afa sfintul, intru pedepsii ea sfintelor script uri fiind» (f. 47v. — p. 17jk in ambele cazuri formaci — probabil romànefti — de la roXlSsvüi = a invàda, a instruí, dar fi a pedepsi ; « zifii pàrinfi fi frafi il iubia fi-1 voia a-1 a vea intii incepàtoriu fi starif peste ei» (f. 49v.=p. 21). Cf. « Nicodim... care au fost tntiiu incepàtoriu aceftii sfinte mànàstiri» (Tismana) (f. 26r., vezi mai sus p. 240, nota 5) = áp3£7)Y¿T7)£ = prim inte-meietor, ctitor, dar fi conducàtor suprem; « nefiindu-i voia, nici cum, a lua sfintul incepàtoriia egumenii asupra sa»
246