de la Belgrad un numär de 24 de tunuri *. Miliail Obrenovici i-a trimis lui Cuza Vodä, printr-o delegatie de ofiteri in frunte cu colonelul Milivoi Petrovici,
o	prea-frumoasä sabie ; teaca, de aur, si bätutä in Smaragde, poartä aläturate, in briante, initialele celor doi principi ; pe lama de otel este incrustatä cu litere de aur dedicatia, constituind cel mai frumos omagiu : « Amico certo in re incerta » 2 (Prietenului sigur in vremuri nesigure). Minerul, de aur masiv, al säbiei infatiseazà pe sfintul Andrei, patronul Serbiei, si, la picioarele lui, un leu si un vultur, adicä Serbia si Romania, luptindu-se cu sarpele care sim-bolizeazä Imperiul otoman. Aceastà sabie a fost purtatä de Cuza cu prilejul deschiderii sesiunii Corpurilor Legiuitoare, la 15 noiembrie 1863 3. Un somptuos serviciu de ceai, in argint, cu ármele Obrenovicilor, a fost trimis, cu aceeasi ocazie, perechii noastre princiare. Tot servicii de ceai, in argint, au primit si primul ministru Nicolae Cretulescu si fostul ministru de externe din vara iui 1862, cind s-a perfectat intelegerea asupra tranzitului armelor, Alexandru Cantacuzino 4. Generalului Florescu i s-a trimis o sabie de onoare, impodobitä cu diamante ; decretul domnesc din 16 decembrie 1863 il autorizà s-o poarte 6. Prefectului de Bolgrad, Panaitescu, si celui de Olt, Rizescu, li s-a däruit cite un cronometra, iar coloneilor Culoglu si Zägänescu, precum si cäpitanului de gräniceri Poterasi de la punctul de trecere Gruia, cite o perecbe de pistoale „in amintirea serviciului adus cu prilejul trecerii armelor sirbesti prin Romania“ 6.
     ín atmosfera de strinsä prietenie ce a urmat actiunii din noiembrie-decem-brie 1862, a avut loc infiintarea reciprocä de agentii diplomatice la Bucuresti si la Belgrad. Existase, ce-i drept, si mai inainte, un reprezentant al Serbiei la noi, dar färä calitate oficialà. Acum, la inceputul anului 1863, vine un trimis oficial, in persoana lui Constantin Magazinovici, consilier la Curtea de casatie sirbä 7. Scrisoarea prin care Mihail Obrenovici anuntà pe Cuza de acreditarea lui Magazinovici este din 28 februarie 1863 8. Dupä aceea, la 12 /24 martie
1863,	infiintàm noi o agentie diplomatica la Belgrad, numind ca titular pe T. Callimaki, fost pinä atunci prim-secretar al agentiei romàne la Constanti-nopol 9.
     In sfirsit, s-a decis cä sirbii pot poseda bunuri imobile in Romania. Mini-sterul de Justitie, in toamna lui 1864, da ordin sä se legalizeze actele de cum-pärare de acest fel. Acelasi regim se creeazä pentru romàni in Serbia 10.
     1 Scrisoarea maiorului H. Arion, càtre maiorul Herkt, datata Bucuresti 17/29 februarie 1863:« . .. Ca recompensa pentru serviciile aduse de armata noastra Serbiei, cu ocazia trecerii armelor, Serbia a facut cadou 24 de guri de foc. . ., dar aceasta e un secret care trebuie ìncà (probabil) pàstrat». Vezi General R. Rosetti, Lettres militaires roumaines (1862—1863), în RHSEE VI (1929), nr. 4-6, p. 167.
    ! Ranko Mladenovitch, op. cit., p. 20.
     3	G h. I. Brâtianu, op. cit., p. 140—141 ; N. I o r g a, Correspondance diplomatique roumaine sous le roi Charles I (1866—1888), ed. a 2-a, Bucureçti, 1938, p. 4, nr. 5.
     4	R. V. B o s s y, Agenfia Belgrad, p. 33.
     6	« La Voix de la Roumanie» din 7 ianuarie 1864.
     6R. Perovici, op. cit., p. 207 ; N. I o r g a, Correspondance diplomatique roumaine, p. 7, nr. 8.
     7	Magazinovici mai fusese la Bucureçti §i mai înainte, aducînd un mesaj al lui Mihail Obrenovici, pentru 24 ianuarie 1862, si era cunoscut de câtre Cuza, care-1 aprecia.
      8	R. V. B o s s y, op. cit., p. 1 — 2.
     9	Ibidem, p. 2.
    10	Vezi « La Voix de la Roumanie», umârul din 10 noiembrie st.n. 1864.
57