GiurgiulJ poartâ numele localitâfilor situate in fa(a lor, pe malul drept : o dovada in plus, casi la drumuri, a circuitului legat de Península Balcanica. Ele se regàsesc, de-a lungul Dunàrii, pìnà ìn secolul al XIX-lea, iar functionarea lor face dovada continuitàtii traficului in ambele directii. Nici unul dintre catastifele amànuntite tinute de dregâtorii domnesti in secolele XIV—XYI, nu a ajuns pìnà la noi. Actele de scutiri acordate de obicei unor mànàstiri, marcìnd o exceptie de la nórmele obisnuite de impunere, desi departe de a ilustra complexitatea sivolumul schimburilor comerciale, dau totusi informatii pretioase asupra naturii mârfurilor, a unor tarife si a categoriilor sociale angrenate in aceste schimburi1.
    Exporturile Tàrii Romànesti cuprindeau in secolele XIV—XVI aceleafi produse ca fi in perioada precedentà, legate de principalele ramuri de productie, ale tàrii.
    Grînele au continuât sa fie aduse la Constantinopol pe calea Màrii Negre, din Crimeea fi de la Dunàrea de Jos, mai ales de càtre genovezi fi venejieni 2.
    Exportul de grìu din 'J’ara Romàneascà fi din Moldova, la finele secolului al XIII-lea fi in primele decenii ale celui urmâtor, este confirmât de cartea lui Francesco Balducci Pegolotti, La prattica della mercatura, scrisà càtre 1335 3. Alàturi de Vicina, care continuà exporturile, dar ìntr-un ritm tot mai scàzut, se ridicà Chilia (Licostomo), unde se instaleazà, spre paguba venetienilor, notari genovezi. Protestul ìnaintat Genovei, ìn 1359, de càtre Damian Andrea, ambasadorul republicii rivale, aratà fi rosturile Chibei ìn exportul cerealelor. « Multi venetieni — spune Andrea — se plìng de genovezii care stau in pàrtile Licostomului fi in alte parti chiar, unde sìnt schele pentru grìu in Marea Neagrà, zicìnd cà nu li se permite de genq^/ezi a cumpàra grìu in acele pàrti, dacà nu se unesc cu dìnsii in societate de cumpàrat grìu : fi, dacà se unesc cu ei in socie-tate, genovezii ìi ìnsalà, càci cumpàrà pe ascuns grìul fi, la urmà, venetienii nu mai au nimic dintr-însul. Çi, de aceea, douà coràbii venetiene au plecat in acest an din Licostomo, fiindcà din pricina genovezilor, care nu lasà pe venetieni sà cumpere, cum s-a spus, fi-i insala, coràbiile acelea n-au putut avea jumàtate din capacitatea lor, spre cea mai mare pagubà fi daunà a negustorilor noftri fi a comunei Venetiei »4. O ìntreagà corespondentà urmà acestui conflict, obifnuit de altfel, ìntre cele douà republici itabene 5. Chilia ocupa deci, la 1359,
      1	Sub Mahomed al II-lea (1451 —1481) arendaçii vàmilor de pe malul bulgàresc al Dunàrii dadeau vistieriei sultanului 30 000 de statere de aur anual, suma fiind inferioarà ìncasarilor reale; o nouà dovada deci a traficului de mârfuri: P. P. P a n a i t e s c u, Mircea cel Bâlrîn, p. 105. §i vamile de pe linia Carpaplor ilustreazà traficul neìncetat al mârfurilor din Peninsula Balcanica. Vezi prevederile actelor din 20 ianuarie 1505 privind vama de la Genune, DIR, XVI, B, 1, p. 26, 27 (nr. 20) çi din 26 martie 1570 pentru aceea de la Vilcan (ibidem, XVI, B,
3,	p 350, nr 403).
     2	G. I. Bràtianu La question de Vapprovisionnement de Constantinople, à l’époque byzantine et ottomane, în «Byzantion», vol. V, 1929—1930, p. 100—101. Vezi fi delibera rile senatului Venetian la 5 iunie 1341, 26 octombrie 1369 fi 12 martie 1376: F. Thiriet, Régestes,
1,	Paris, 1958, p. 47, 122 fi 142 (nr. 128, 482 fi 575).
      3	Ed. din 1776, Lisboae e Luca, p. 25. Cf. ed. Allan Evans, Cambridge, Massachussets 1936, p. 42.
      4	N. I o r g a, Studii istorice asupra Chiliei fi Cetâfii Albe, p. 49—50.
      6	Ibidem. Vezi fi N. I o r g a, Venezia fi Marea Neagrâ, vol. I, Dobrotici, in «AAR, Mem. secf. ist.» seria a Il-a, t. XXXVI—XXXVII, p. 1 049—1 050; N. I o r g a, La politique vénitienne dans les eaux de la mer Noire, în « Académie Roumaine. Bulletin de la section historique», 1914, p. 297.
181