(Kapitanovti, azi Evdochia). Cei mai multi (137 de familii) trecuserà din plasa Saleia1. Treeerile peste Dunàre ale locuitorilor din ostroave au continuât si la ìnceputul anului 1833. în februarie fug bàjenarii, dar mai aies pâmîntenii din Hotarul, Orlea si Islaz, in martie altii din Izlaz, Verdea si Cozolea, in vara cei din Girla Mare, ìnmultind numàrul celor asezati peste Dunâre ìn satele amintite, la care se adaugà: Novoselo, Racovita, Bregova, Yirf, Ginzova ìn regiunea Vidinului, mai multi trecìnd in Serbia la Raduevat, Bukovcea s.a. Fuga pâmîntenilor, atìt din sate, cìt si din ostroavele de pe toatâ linia Dunàrii continua. Astfel, in primele cinci luni ale anului 1833 numai din ostroavele ce tineau de ocìrmuirea Brailei fugiserà 147 de familii (83 de pàmìnteni, celelalte de bàjenari romàni si bulgari). Impresionantâ este fuga locuitorilor din Ostrovid Mare 2. Ìn urma acestor treceri, Yornicia a cerut tuturor ocirmuitorilor jude-telor de la Dunàre sa ia cele mai aspre mâsuri impotriva fugarilor, amenintìnd câ ultimii « cu moarte se vor pedepsi dupà pravilele carantinesti, spre pilda si altora rài cugetàtori » 3.
    Revenind ìnsa la intoarcerile pe cale legala, constatàm cà multe din eie se fàceau in urma activitàtii perseverente duse de Halil-bei in tara. La 25 februarie 1832, acesta anuntà Yistieria ca din cauza iernii treeerile in Bulgaria s-au oprit, dar ca bàjenarii din judetele Teleorman, Olt, Romanati si Mehedinti sìnt acum gata de piecare. Ìn ajutorul acestora veniserà trimisi speciali si din partea pasei din Nicopol. Ca urmare, Vistieria anunta ocìrmuirile si carantinele sa nu facà bàjenarilor nici un fel de greutàti *. Halil fàcea interventii si pentru cei din judetul Ilfov 5, ca si pentru cei din judetul Rìmnicu-Sàrat (52 de familii din satul Voitin si 9 din Çindrilita), ducìnd cu ei si vite si trecìnd Dunàrea pe la Brada6. Tot pentru bàjenarii din Ilfov (satul Gostilele) intervenea si mitropolitul de la Cerven (probabil grec) 7.
    La porunca lui Ibrahim-aga, « orìnduitul lui Halil-bei », cele 411 familii de bajenari cìte ìnregistrase catagrafia lui Kiselef din 1831 in judetul Romanati au fost chemate la ocìrmuire ca sa arate dacà vor sa piece sau sa ramina. Operatia a durât aproape toatà luna, deoarece oamenii se prezentau pe rind. Ibrahim i-a cercetat pe fiecare « cite unu, unul », fàcìnd liste pentru ambele categorii. Ocìrmuirea judetului aratà ìnsa Yistieriei ca cei mai multi dintre cei ce vor sa piece « nu sìnt bulgari, precum porunca cinstitei Vistierii glàsueste, ci romàni din cei traiti aici in tara pà la satele de margine si apropiate de Dunàre, care mai ìnainte, dupà vremi, trecìnd peste Dunàre din fìreascà obisnu-intà, s-au statornicit acolo pînâ ce ìmpreunà cu bulgarii au trecut aici in tara, unde de mai ìnainte au fost statornici ». Toti cei ce voiau sâ se ìntoarcà aratau ìnsa ca, avìndu-si bucatele pe cìmp, vor sa piece la toamnà sau sà-si « lase vechili aici », care sa le treacà peste Dunàre sau sà le vìndà. Pe de altà parte, ocìrmuirea nu voia sà dea drumul decìt bulgarilor. Vistieria poruncea ìnsà
     1	Ibidem, p. 167. Unele din sate au çi azi, in parte sau in majoritate, populafie romà-neascà. Vezi M. Popescu-Spineni ?i C. Noe, Les roumains en Bulgarie, Craiova, 1939, p. 62-63.
     2	Pentru fuga locuitorilor ostroavelor $i pentru întoarcerea unora vezi S. Iancovici, op. cit., p. 171 çi urm. Pentru satele din jurul Vidinului, ìn care aceçtia s-au açezat, vezi M. Po • pescu-Spineni ?i C. Noe, op. cit., p. 63 çi urm.
     3	Romanski, op. cit., p. 338.
4	Arh. st. Bue., Vistieria, dos. 3 201/1831, f. 252. ìn martie, paga Nicopolei cerea sa
se caute fugarii ascungi la Caracal, Rugii de Vede gi Girla, (ibidem, f. 431).
      6 Ibidem, f. 274.
      6	Vezi doc. turcesc (ibidem, f. 352, precum gi f. 340).
     7	Ibidem, f. 395—396.
90