temporar fárá rosturi bine precizate — pentru a-§i intregi delegaría cu un bun interpret. Adm-^ind aceastá desfá§urare a evenimentelor, am injelege mai lesne §i ce-1 putea determina pe Nicocim sá participe la misiunea sirbeascá: in afará de avantajele materiale ce aveau sá decurgá, pentru el si ob¡=>tea pe care o conducea, din serviciile ce urma sá le presteze, cálátoria la Constantinopol ii dádea prilejul de a lúa (sau relua) contactul direct cu patriarhul ecumenic §i cu anturajul acestuia. Viata lui Isaiia de la Hilandar ne informeazá cá — mul^umit de bunele rezultate ale tratativelor 1 — patriarhul ecumenic a dáruit pe conducátorul delegajiei cu numeroase §i pre^i-oase daruri 2. Este evident cá, dupá obieceiul vremii, nici ceilal^i membri ai misiunii nu au rámas neráspláti^i, atit de cátre patriarh, cit si de cátre cneazul Lazár §i ierarhii sirbi. Chiar dacá nu cunoa§tem exact §i in detaliu in ce au constat darurile primite de cátre Nicodim 3, sintem indreptáji^i sá credem cá ele au fost, desigur, de oarecare insemnátate. De vreme ce, cum s-a vázut mai sus, de o rudenie intre cneazul Lazár §i iritemeietorul Yodi^ei nu poate fi vorba; de vreme ce, totufi, Stefan Lazarevici va putea spune mai tirziu « mánástirile din Tara Románeascá, care aufost zidite cu ajutorul fericitului meu párinte < cneazul Lazár > láca^ul preacuratei Náscátoare de D amnezeu de Tismana §i a lui Antonie de la Vodija»4, pare probabil ca ajutorul men^ionat sá fi fost urmarea serviciilor aduse de Nicodim cu acest prilej §i sá-i fi fost dat chiar la vremea zidirii. Dar, cum de o participare, sub orice formá, a cneazului Lazár la zidirea Voditei nu poate fi vorba 5, trebuie sá admitem una numai la construirea Tismanei. Intr-adevár, aceasta din urmá n-a fost inceputá (cum se va vedea indatá) decit dupá reintoarcerea lui Nicodim de la Constantinopol §i, astfel, un ajutor, cel putin báñese6, al cneazului Lazár pentru construirea noii ctitorii a fostului tálmaci al delega^iei pe lingá patriarh, apare cit se poate de verosímil. Tot aici trebuie sá ne oprim, pentru o clipá, §i asupra unui fapt de o deosebitá insemnátate pentru locul pe care 1-au ocupat ctitoriile lui Nicodim printre mánástirile din Jara Románeascá: §tefan Ieromonahul afirmá cá Nicodim ar fi primit de la patriarh, cu acest prilej, rangul de arhimandrit si dreptul de a sfin^i biserici 7. Cel pu^in in parte, afirmaba lui §tefan este exactá, cáci despre faptul cá Nicodim, §i, dupá el, §i urma^ii sái la egumenia Tismanei, au avut intr-adevár rangul de arhimandrit, avem §tire ¡=si dintr-un izvor, de mai tirziu, in genere foarte bine informat asupra celor biserice^ti: Viaja sfintului Nifon. Autorul acesteia, Gavriil Pro tul, stie cá Tismana este « arhimandrie », cá a fost intemeiatá de cátre Nicodim si cá acesta primise de la patriarhul Filotei, pe lingá rangul de arhimandrit, si dreptul de a face slujbá purtind bedernijá (cinste de care, piná la sfin^irea mánástirii Arge-sului — 15 august 1517 — nu se bucurase nici un alt egumen de mánástire din Jara Románeascá) 8. 1 In aceastá privinta nu poate exista nici un fel de índoialá; ramine ín discute doar dacá s-a recunoscut sau nu» cu acest prilej, de catre patriarhia constantinopolitaná titlul de patriarh pe care çi-1 aroga $eful bisericii sîrbeçti. M. Las-caris, Le Patriarchat de Pee a-t-il été reconnu par l’église de Constantinople en 1375? în Mélanges Diehl, vol. I, Paris 1930, p. 171 —175, e de párere cà recunoasterea nu a avut loc eu acest prilej: opinia contrarâ este sus^inutâ de càtre G. Ostrogorsky în « Seminarium Kondakovianum» V (1939), p. 323 — 324 (dare de seamâ la precedenta) çi Histoire de l’Etat byzantin, p. 565 (cu nota 1): vezi çi V. Laurent, L’archevêque de Petó et le titre de patriarche après l’union de 1375, în « Balcania», VII (1944), p. 303. 2 (Vezi Anexa II, sub B). 8 Çtefan Ieromonahul, Viafa, f. 52r —52v == p. 25f aminteçte de « o cîrjà a sa ce o purta çi trei particele de sfinte moaste», , motivînd darul astfel:« înjelegînd preasfinÇitul patriarh cà este rudenie eu numitul cneaz . .». Làsînd la o parte, bineînÇeles, motivarea, observàm câ asemenea daruri, atît de pre^uite pe atunci, nu sînt amintite printre cele primite eu acest prilej de càtre Isaiia. Ar fi de mirare ca Nicodim sà fi primit astfel de daruri, iar feful delegatici nu. Ne putem deci întreba dacá tradiçia de la Tismana privitoare la originea moaçtelor corespunde realitâtii çi dacá nu cumva darurile patriarhale vor fi fost — ca çi cele primite de Isaiia — alte obiecte, de uz practic, pentru dotarea mánástirii. * „...««HdCTKipi Bk ïîrtdUJKOH 3ÍMAH HÍKÍ n0A\01JlfK> K/\.'dro flHAP*HTi Ht EoaHUH...“. (Panaitescu, Documente, nr. 16, p. 69-72; DIR, B. veao. XIII-XV, nr. 33, p. 49-50). 6 Vodita fiind terminatâ în vara anului 1372, cum 8-a arâtat mai sus, nu e de crezut câ Lazàr — care a luat domnia numai dupà 26 septembrie 1371 — ar mai fi putut contribui în vreun fel oarecare la subven^ionarea zidirii. 6 De darurile de sate la sud de Dunâre nu poate fi încâ vorba, càci regiunea în care erau eie situate nu intrase încâ în stàpînirea ^aratului sîrbesc; vezi Panaitescu, Mircea cel Bâtrin, p. 30 — 31 çi 149. 7 Viafa, f. 52r = p. 25:«... În^elegînd preasfinçitul patriarh câ este rudenie eu numitu cneaz , 1-au cinstit de 1-au fâcut arhimandrit, hâràzindu-i çi o cîrjà a sa . . .», iar apoi la f. 55v= p. 29: « Càci, cînd 1-au fâcut arhimandrit, patriarhul i-au dat voie si blagoslovenie pentru a sfingi biserici. . .», Nu §tim daeâ Nicodim a avut vreodatâ dreptul de a sfingi biserici. în ce priveçte urmasii sài, nu cunosc vreo bisericà despre care sâ se amin-teascâ undeva câ a fost sfinÇità de càtre un egumen al Tismanei sau al vreimei alte mânâstiri din ^ara Románeascá. 8 (Gavriil Protul) Viafa fi traiul . . . pârintelui nostra Nifon, patriarhul 'f'arigradului . . ., ed. Tit Simedrea Bucureçti, 1937, p. 26:« Si arhimandria sfîntuhu çi purtâtoriului de Dumnezeu pârintelui nostru Nicodim care se chiama Tismana, hramul Adurmirei. . .» çi p. 30: « §i puserà sâ fie arhimandrit într-acea mánástire noauâ ; çi-1 blagoslovirà sâ faeâ liturghie eu bedemiçâ. Asijderea to^i cîçi vor fi dupà dînsul tot sâ poarte bederni^â; çi blagoslovenie sà deade de chir Teolipt patriarhul çi de tot soborul, cum §i mai nainte se didease çi se fâcuse în Tismana eu blagoslovenie lui Filotei patriarhul. Çi toemirâ sá fie aceste mânâstiri amîndoo cinstite într-un chip çi arhimandrii çi scaune mai mari de cît tóate mánástirile fárii Munteneçti» (Pasajele se afiâ în partea din Viafa Sf. Nifon interpolatâ în Istoria 'fárii Române§ti 1290 — 1690. Letopiseful cantacuzinesc, ed. C. Grecescu çi D. Simonescu, Bucureçti 1960 (« Cro- 269