Budanov1 si M. Dovnar-Zapolski2. Elementul esenfial care caracterizeazà aceastà categorie socialà, dupà pârerea lor, nu este legat de faptul cà ei muncesc pâmîntul, dupa cum cred unii cercetàtori, ci de faptul cà stâpînesc pamìntul.
    Ambele interpretàri se bazeazà pe faptul cà termenul « zemleni » deriva de la cuvintul slav zemlea. In sprijinul primei interpretàri vin o serie de precizàri, pe care le intilnim in cele mai vechi monumente ale dreptului slav : in Zako-nikul lui ÿtefan Dusan si in Statutul de la Wislica, ambele din secolul al XIV-lea.
    Art. 174 din Zakonikul lui Çtefan Dusan, intitulât « Despre bastine », glàsuieste : « Oamenii « zemleni » care au bastina lor, pàmint si vie sau cumpà-ràturà ; ei sint liberi sa dea de zestre sau sà doneze bisericii sau sà vindà din vide lor si din pâmîntul lor » 3. Din analiza acestui artieoi al legiuirii medievale sirbe se poate deduce ca zemlenii erau stàpini pe loturilr lor de pamint, compuse din ogoare si vie, cu dreptul de mostenire si la care puteau sà se mai adauge si cele cumpàrate.
    Zemlenii mai apar fi in alte documente sirbe din secolul al XIV-lea, din care retinem faptul cà erau judecati in fata regelui de càtre slujitorii acestuia 4.
    Astfel, din izvoarele sirbe rezultà cà in Serbia in secolul al XIV-lea zemlenii isi aveau ocinile lor si erau supusi jurisdictiei regelui, ceea ce ii deosebeçte vàdit de tàranii aserviti. Dar elementul fundamental, dupà pàrerea noastrà, caracteristic pentru situatia lor, este legàtura cu pâmîntul, pe care-1 aveau in stâpînire ereditarà si care pare sà fi fost grevât deja de anumite indatoriri incà din secolul al XIV-lea 5. Izvoarele sìrbe nu oglindesc procesul de formare a acestei categorii sociale.
    Cu privire la zemleni, materialul cel mai bogat il gàsim in documéntele marelui cnezat al Lituaniei. Istoria Lituaniei de la sfirsitul secolului al XIV-lea este indisolubil legatà de istoria Poloniei, de aceea numeroase documente ogbn-desc o stare de lucruri comunà in ambele tàri. în Polonia, documéntele de la ìnceputul secolului al XIV-lea ii atestà pe zemleni ca mici stàpini de pàmint. De ei se ocupà art. 79 din Statutul de la Wislica, intitulât « Despre zemlenii ce se due la ràzboi » 6.
    în izvoarele lituaniene, zemlenii apar la mijlocul secolului al XV-lea 7. Se crede cà termenul « zemleanin » a pàtruns in Lituania din Polonia 8, unde, dupà cum am vàzut, era folosit incà din secolul al XIV-lea.
    Izvoarele btuaniene mentioneazà cu multà precizie indatoririle zemleni 1 o r, care, de obicei, sint denumite cu termenul slujbà, asa de bine cunoscut din documéntele slavo-romàne. Intreaga populatie a Lituaniei era impàrtità in douà categorii, dupà felul slujbei prestate : 1) slujba birnicà si 2) slujba militará. Prima era caracteristicà pentru tàrani, iar cea de-a doua pentru cate-goriile privdegiate. Ceea ce caracterizeazà insà starea de lucruri ìn Lituania
      1	Hace/ienue ¡(¡¿o-3anad)ioü Poccuu, Kiev, 1886, p. 67.
     2	rocydapcmeeHHoe xo3nücmeo ee.iuKOeo KHHMcecmaa jiumoecKOio npu flee/i/ionax, Kiev, 1901, p. 74.
     3	S. Novakovic, 3ükohuk Cme<ßaua ffyiuaua, Belgrad, 1898, p. 250.
     4	S. Novalovii, 3aKOHCKU cnaMemtitu, Belgrad, 1912, p. 387.
     °S. Novakovic, 3cikohuk Cme<ßcma Jlymana, p. 250.
     6	ÄKmu 3anaÖHOü Poccuu, vol. I, S. Petersburg, 1846, p. 13, nr. 2.
7	M. Dovnar-Zapolski, AKmu Jlumoecxo-pyccKoeo locydapcmea, vol. II, Moscova,
1897,	p. 507.
     8	A. I. L a p p o, BenuKoe Kunxcecmeo jiumoecKoe, Iuriev, 1911, p. 193; K. Liubavski, OuepK uemopuu jiutnoecKO-pyccKOio ¡oeydapemea, Moscova, 1910, p. 118.
157