Care a fost participarea raguzanilor la comertul 'J'àrii Romànefti? La Vidin sint prezenti incà de pe la 1230, ca si mai tirziu, la finele secolului al XlV-lea1 ; posibil ca unele màrfuri ale lor sa fi trecut incà din veacul al XlII-lea in nordul Dunàrn, pe vechiul drum de legàturà spre Transilvania, pe valea Oltului ; o dovadà directà nu avem insà. Traditia, consemnind probabd o realitate, a pàstrat amintirea raguzanului Nicolo Luccari negociind, pe la 1360, càsàtoria fiului tarului §tefan Dusan cu fiica domnului romàn Nicolae Alexandru2, dupà cum un fecior al « ràposatului Danciu voievod » 3 se afla la Raguza la 28 iulie 1397 4. Au existat si unele legàturi de negot : in cunoscutul privilegiu din 1349, tarul Serbiei interzice raguzanilor sà vindà arme in Bulgaria, « in tara lui Basarabà », in Ungaria fi Bosnia 5. S-au gàsit si douà monezi raguzane din secolul al XlV-lea : una la Galiciuica (pe drumul de la Calafat—Yidin spre Craiova fl), a doua, reprezentind pe « S. BLASIUS/s RAGUSII», la Turnu-Severin 7. Pentru veacul urmàtor, al XY-lea, stirile se inmuljesc. La 4 septembrie 1438, Liubissa Ivanevegh se judecà cu « Bogdan Vlagievich fi Rachaz Boghisigb fi Maroe fi Marinus, fratii lui Iurchovigh din Tirgovifte. . . », pentru nifte postav rofu : ei recurg la arbitrajul unor cunoscufi8. La 5 noiembrie 1438, unul dintre acefti frati, « Marinchus Iurgevich de Vlalachia », deci din 'J’ara Romàneascà, este amintit intr-o tranzactie 9. La 7 noiembrie din acelafi an, Ylatcho Vochsigh se duce « in Vlachiam », pentru a recupera màrfurile, hainele si calul, evaluate la 50 de hiperperi, ale asociatdor sài pràdati acolo : suma recuperata urma sà se impartà intre ei10. Sint deci legàturi de negot continue, intre màrfuri fiind amintite si stofele ; unii raguzani aveau chiar domicibul stabil in orafele muntene, de vreme ce sint trecuti in documente ca fiind din slavica» XVII/2 (1956), p. 245 fi nota 8; Ivan B o j i £, Dubrovnik i turska u XIV i XIV veku (in limba sirbä), Belgrad, 1952 ; W. H e y d, Histoire du commerce du levant au moyen-âge, vol. II, Leipzig, 1886, p. 347 ; N. I o r g a, Une ville romane devenue slave : Raguse in « Académie Roumaine. Bulletin de la section historique», XVIII, Bucureçti, 1931; C. J i r e 6 e k, Die Handelstrassen u. Bergwerke von Serbien und Bosnien wahrend des Mittelalters. Historischgeographischen Studien, Praga, 1879; C. Jireöek — Die Bedeutund von Ragusa in der Handelgeschichte des Mittelalters, Viena, 1899; Barila Krekiè: Dubrovnic i Levant (1280— 1460), Belgrad, 1956; P. P. Panaitescu (Al. Grecu), Relafiile fàrii Romanelli fi aie Moldovei eu Raguza (sec. XV—XVIII), in« Studii», an. II, 1949, p. 105 — 124; I. S a k a z o v: Bulgarische Wirtschaftsgeschichte, Berlin-Leipzig, 1929 ; I. S a k a z o v, Stopanskite vrâzki na Bàlgariia s éujbina prez XIVv, în « roflHiuHHK Ha Co(J)HCKaTa yBHBepcHTeT lopnflH-^ecKH 4>ai