Astfel, este bine cunoscut faptul cà Mircea cel Bàtrin, dupà moartea lui Ivanco, ultimul conducàtor al Dobrogei autonome, intrase in stàpinirea acesteia intre 1388 si 1389, ceea ce ii dàdea dreptul sa se intituleze si « Despot al tàrii lui Dobrotici si Domn al Dirstorului », asa cum apare in diplomele latine ale vremii in imprejuràri grele pentru bulgari si romàni, in fata presiunii turcesti, Mircea cel Bàtrin pierde stàpinirea in Dobrogea, revenind insà dupà 1402, cind se intituleazà la inceput §i « Domn al multor cetàti turcesti » 2.
    Aceste evenimente istorice, care nu-si gàsesc ecou in izvorul cercetat, il determinà pe M. N. Tihomirov sà considere in cele din urmà cà lista oraselor a fost alcàtuità intre 1387 si 1392 3.
     Aceastà datare a listei oraselor, acceptatà si de istoricii si arheologii nostri, va contribui la recunoasterea in stiinta istoricà din tara noastrà a vaiorii de mina intii a izvorului la care ne referim.
    Dacà M. N. Tihomirov n-a ìncercat sà aducà mai multe precizàri in ceea ce priveste mediul din care provine aceastà lista, in schimb, B. A. Ribakov a emis ipoteza, foarte plauzibilà, cà lista ar fi fost alcàtuità, probabil pe baza unor liste regionale, intre 1380 si 1390, la curtea mitropolitului Kiprian al Kievului 4. Aceastà ipotezà merità a fi luatà in considerale, deoarece este stiut cà mitropo-litul Kiprian al Kievului si apoi al ìntregii Rusii (1375—1406) 5 a càlàtorit mult in tarile rusejti, fiind un personaj de seamà in viata culturalà si chiar politicà de la sfìrsitul secolului al XlV-lea si inceputul secolului al XY-lea in sud-estul Europei. Astfel, este stiut, din documentele moldovenesti, cà in prezenta acestui mitropolit Petru Musat a depus juràmintul de vasalitate regelui Poloniei la Lwow in 1387 6.
     De altfel, lista oraselor, ca si lista episcopilor si a mitropolitilor, este inseratà la inceputului textului cronicilor rusesti amintite mai sus, nefàcind corp comun cu cronica, ceea ce ar intàri ipoteza cà lista oraselor, alàturi de lista prelatilor, provine dintr-un mediu ecleziastic.
    Fàrà a intra in analiza acestei ipoteze, ceea ce ar depàsi cadrul articolului de fatà, consideràm cà, indiferent de mediul din care provine, fie ecleziastic, fie laic, aceastà lista reprezintà un izvor de mina intii istorico-geografic de la sfir-situl secolului al XlV-lea.
    Lista oraselor 1-a preocupat intr-o oarecare màsurà si pe A. N. Nasonov, care considerà — desigur gresit — cà includerea oraselor din Moldova in lista oraselor din vechde cronici rusesti ar constitui reminiscente incà din vremea existentei cnezatului de Halici 7.
    Recent, Hugo Weczerka, intr-un studiu consacrat vietii colonistdor germani in Moldova in secolele XIII—XVIII, folosind editiile din secolul al XlX-lea
      1	Istoria Romàniei, vol. II, Bucurefti, Edit. Acad. R.P.R., 1962, p. 362. Pentru amànunte vezi P. P. Panaitescu, Mircea cel Bàtrin, Bucurejti, 1944 ; D. O n c i u 1, Mircea cel Bàtrin, Burniresti, 1918, p. 9 fi nota 7.
      2	D. O n c i u 1, Mircea cel Bàtrin, p. 13, nota 26 §i 27.
     3M. N. Tihomirov, op. cit., p. 218—219.
4	B. A. Ribakov, JJpeeuue pyccu, in CoeemcKan apxeoAoeun, vol. XVII, Moscova,
1953, p. 32 $i nota 1.
      6	B. St. A ii g h e I o v, IÌ3 cmapama 6t/uapCKa, pycna u cpiócKa Aumepamypa, Sofia, 1958, p. 159 fi urm.
 6	Hurmuzaki, I2, p. 295—296; M. Costàchescu, op. cit., vol. II, p. 599.
      7	A. N. N a s o n o v, «PycCKdH 3eMiin » u o6pa3oeanue dpeenepyccKoio locydapcmea, Moscova, 1951, p. 142.
208