in Cuhea erau confiscate acum ?i date lui Bale, al doilea ?i ultimul maramuresan ràsplàtit pentru servicii aduse in Moldova.
     Bogdan stàpinea jumàtate din Cuhea, ca frate al lui luga, unde ace3ta, cu fiul sàu §tefan ?i urma?ii lor, au fost mereu pameniJi mai inainte in documente ca stàpini.
      La tóate acestea se impun unele precizàri. Din punct de vedere al mo?iilor de bazà, rezultà clar cà Drago?izii, ìntre aitele, au Giule?tii ?i Nyres, iar Bogdan, luga ?i feciorii sài au Cuhea. Urma?ii lui Drago? ràmin mai departe stàpini ai mosiilor de ba?tinà, la care se adaugà mereu áltele, in timp ce Cuhea are o soartà deosebità. Dupà unele oscilajii in infidelitate ale lui §tefan, fiul lui luga, dupà 1360, ace?tia ?i urma?ii lor ràmin sà stàpineascà in continuare. Deci nu ar mai fi loc pentru donaría fàcutà lui Baie ?i frajilor sài. Dacà insà socotim cà Bogdan ?i luga, care erau fraji, aveau fiecare cite o jumàtate din Cuhea, atunci totul se explicà: Baie va càpàta numai partea lui Bogdan, ràmas pinà la urmà in situala de infidel
      Nu in anale trebuie sà càutàm confirmarea informajiilor din izvoare diplomatice, ci invers. In consecinjà, avem convingerea cà Drago?, fiul lui Giulea, este Dragos « descàlecàtorul », al càrui rol istorie a fost de participant la organizarea unei pàr\i din Moldova dupà alungarea tàtarilor. Sas nu este fiul lui, ci incà un voievod maramuref ean trimis in serviciul regelui unguresc in Moldova, de data aceasta insà impotriva lui Bogdan, care porrise acjiuni de insubordonare. Acjiunile lui Sas ?i Bogdan sint deci nu succesive, cum apar in cronicà, ci concomitente. Izvoarele diplomatico cunoscute pinà acum nu ne permit sà tragem alte concluzii 2.
     Dacá filiaría « domnilor » maramurefeni, incepàtori de stàpinire in Moldova, afa cum este prezentatà in letopise^e, este respinsà de izvoarele diplomatice referitoare la Maramuref, sà vedem ce se poate pàstra din numàrul anilor de domnie care li se atribuie in cronici.
     Drago? a fost in Moldova un conducàtor de o?ti trimis in legàturà cu expedijiile statului ungar impotriva tàtarilor. Dacà admitem timpul de doi ani atribui^i lui de cronici ?i de faptul cà in 1360 se retrásese deja in Maramure?, putem socoti cà el a fost in Moldova in 1357 —1359, dar cà a murit dupà 1368, an cind era incà in viaja.
     Dacà trebuie sà-1 socotim pe Drago? permanent in Moldova, de la inceputul expedijiilor impotriva tàtarilor ?i pinà la retragere (1343 —1359), ar trebui sà avem 15 ani. Nu sint motive sà credem cà o administrare atit de indelungatà a acestui Drago?, sà nu fi làsat dovezi concrete de existenjà. Centrul sàu administrativ trebuie sà fi pornit de la Bacàu ?i avea tendinea de inaintare spre nord, pe apa Bistrijei ?i a Siretului. Este posibil sà fi ajuns pinà la Baia de pe apa Moldovei, care in 1360 dàdea drepturi regelui unguresc sà vorbeascà de « Jara Moldovei ».
     Ìn sprijinul duratei luptelor cu tàtarii avem ?i o informale analisticà impor tanta, in Cronica moldo-rusà este inserat un pasaj semnificativ privitor la luptele lui Drago? cu tàtarii8.
       1 Faptul cà aceastà parte de mosie se dà lui Baie ne face sà ne gindim fi la obiceiul existent atunci ca mobile confiscate de la un infidel sà fie date tot unui membru al acelei familii ràmas credincios. Este o supozifie care duce la afirmafia cà fi Sas fàcea parte din aceeafi familie.
       *	Pentru o mai ufoarà ìntelegere a neamurilor din Maramuref, vezi spicele lor in tabelul nr. 1, Maramurefenii.
       *	Legenda lui Dragof ca vìnàtor de bouri fi intemeietor de farà in Moldova rezultà dintr-o contaminare de inforni a {ii variate, incit, pentru aflarea mitului etiologic, este necesarà o deslufire. Iatà ce spune aceastà cronicà: « in anii domniei lui Vladislav s-a ridicat ràzboi de cètre tàtari impotriva ungurilor, de la cneazul Neimet din locurile sale in care ràtàceau, de la riul Prut fi de la riul Moldova fi au trecut peste munti inalai fi de-a curmeziful tàrii Ardealului unguresc fi au ajuns la riul Muref fi au stat acolo». A urmat o luptà la Tisa, dupà care ungurii fiind biruitori, o parte din ostafii care luptaserà abituri de ei au fost colonizafi in Maramuref « ìntre riurile Mures fi Tisa, locul numit Crif». ìntre acefti ostafi a fost fi Dragof, « un bärbat intelept fi viteaz», care, plecind de acolo la vinàtoare cu ceata sa fi trecìnd peste mun{i inalai fi«cpeste planine inalte (acestea se chiamà munfi)» fi«in locuri cu vài	fi frumoase», a omorìt un bour la un riu pe mal, sub o salcie. Dupà ce s-au ospàtat din vinat, au hotàrit sà ràminà acolo « pentru cà era loc pustiu fi la margini (so Kpdfl) ràtàceau tàtarii». Craiul ungurilor le-a dat voie sà se ducà fi ei s-au afezat chiar in locul unde fusese omorìt bourul. Acolo ceata fi-a ales dintre ei « un bàrbat infelept, anume Dragof », fi 1-au numit lorufi domn fi voievod. Atunci a ìnceput {ara Moldovei. Apoi «Dragof voievod descàlecà cel dintii loc (M’kcTo) pe riul Moldova, pe urmà a descàlecat locul Baia fi alte locuri pe riuri fi la izvoare». Panaitescu, Cronicile, p. 155 — 156« unde mesto se traduce insà prin«coraf», ceea ce cred cà nu corespunde sensului generai al textului. Neimet se referà probabil la hanul Hoardei de Aur Mehmed Berdi beg (1357 — 1359); M. Cuboglu, Paleografia fi diplomatica turco-osmanà, Bucurefti, 1958, p. 115. Panaitescu, Cronicile, p. 158, n. 4, crede intr-o« deformare a numelui Mamat sau Marnai, care a luptat la Kulikovo». Analiza acestui text, compus fàrà ìndoialà in secolul al XVI-lea, cind legenda lui Dragof era ìnfiripatà, ne duce la concluzii deosebite de ale istoriografiei vechi. Mai intii este limpede cà prelucràtorul textului a avut sub ochi douà texte: unul privea luptele mai vechi ale ungurilor cu tàtarii, in ale càror banderii va fi fost fi Dragof, iar altul legenda descàlecàrii lui Dragof din Maramuref, de care fine fi lista domnilor urmàtori lui Dragof pinà la 1504. Aceasta reiese limpede din faptul cà, pentru compilator, Dragof vinàtorul pare sà fie altul decìt Dragof ofteanul fi colonistul. Altfel, dupà ce serie despre Dragof bàrbat ìntelept fi viteaz plecat la vinàtoare, dupà afezarea ìn Moldova nu ar fi scris iar despre un bàrbat ìnfelept, anume Dragof, pe care 1-au alea domn fi voievod, ci ar fi spus simplu cà pe Dragof pe care il calificase deja 1-au ales oftenii domn fi voievod. Dar este posibil ca prelucràtorul sà aibä dreptate. Ìntre luptele cu tàtarii a putut sà fie un Dragof, care a obtinut privilegii regale ìn Maramuref fi care va fi vinat un bour dupà afezarea lui in aceastà farà. Dupà aceea va fi trecut cìtva timp, suficient ca sà disparà acesta fi sà aparà alt Dragof, care nu a plecat la vinàtoare, ci doar sà recunoascà locurile ìn care se vinase in trecut fi despre care se vorbea incà. Acest Drago? a identificat locul fi s-a afezat acolo. Oricare ar fi pozifia noastrà fatà de acest izvor fi de Dragof amintit in el, unul sau doi, izvorul ràmine important pentru a arata durata luptelor cu tàtarii.
228