din Focsani ceruserä si ele sä pleee x. Alti bäjenari se judeeä cu proprietarii, ca la Dudesti 2 sau la Scortaru, ultimii cerind, in cazul in care nu li se face dreptate, sä li se dea voie sä plece peste Dunäre 3. Cauzele intoarcerii rämineau tot abuzurile zapciilor, proprietarilor si mai ales ale arendasilor, ciliar dacá bäjenarii nu le arätau totdeauna in cererile lor, invocind alte motive, cum era faptul des intilnit cä « nu le prieste clima ».
     Cunoscind adevärata situatie si väzind numärul mare al celor ce plecau,. Sfatul administrativ al tárii a luat, la 19 iunie 1833, o hotärire care lärgea putin « Asezämintul » din 1830. Arätind cä se puteau intoarce cei ce dovedeau cä sint veniti in tarä in timpul si in urma räzboiului si nu sint trecuti in capitatia vreunui sat, se preciza acum cä aceia care sint « strimtorafi din partea proprietarilor vor putea sä se statorniceascä in domenurile statului, unde vor fi apärafi si de platä in curgerea asidosiei lor ». Mai mult chiar, generalizindu-se promisiunile fäcute celor de la Focsani, se sublinia cä in curs de sapte ani vor fi apärati « de toate datoriile proprietätii », scutirea putindu-se extinde chiar pe zece ani pentru cei ce vor rämine. Stäpinirii urma sä i se dea numai « legiuita dijmä » pe semnäturile ce vor face, capitatia plätindu-se bineinteles pe jumä-tate. Pe lingä faptul cunoscut cä bäjenarii se puteau intoarce cu vitele cu care intraserä in tarä plätind vamä doar pentru cele ce le aveau in plus, hotärirea Sfatului administrativ adäuga cä aceia care nu au venit cu vite sau nu pot face dovada celor cu care au venit, pot trece peste Dunäre o vacä (bivolitä), doi boi (bivoli) si 30 de oi cu präsila lor 4. Se pare insä cä nici aceste avantaje n-au convins pe bäjenari, deoarece cererile de intoarcere continuä.
     Plecarea peste Dunäre a bäjenarilor il preocupa si pe Kiselef, care la ince-putul lunii august cerea Yorniciei dinläuntru sä-i arate citi bulgari au intrat in tarä, citi au plecat si citi au rämas. Räspunsul primit se va analiza in partea finalä a acestui articol, pentru a putea fi confruntat cu alte date. Cererile de plecare au devenit si mai numeroase, datoritä faptului cä de la 1 ianuarie 1834 bäjenarii trebuiau sä pläteascä si ei capitatia pe jumätate. Aceastä imprejurare a fost folositä de turci, care actionau prin agentii lor. Astfel, la 24 iulie 1834, un preot anume Nicolae, care venise de peste Dunäre in 1833, « a inselat pe bäjenari de au trecut peste Dunäre inapoi » impreunä cu el. ln 1834 venise din nou « ca sä spargä alte sase sate », incercind printre áltele sä atragä 42 de familii de pe mosia Cätelu si alte familii de pe mosia Dudesti, ambele ale cäminarului Stefan Moscú. La reclamatiile ultimului, Yisteria a arätat cä aceste familii fäceau parte din cele 150 pentru care pasa Rusciukului intervenise la Alexandru Ghica. intr-adevär la 5 iunie, secretariatul Sfatului administrativ seria Vistieriei despre aceste familii, trimitindu-i si traducerea greceascä a «mehtupului» (scrisorii) 5. A doua cerere a pasei, in acelasi sens, a fost adresatä domnito-rului in august 1834 6. Ca urmare, aceste 150 de familii au cerut sä se intoarcä « la cea dintii läcuintä a lor », adicä peste Dunäre. Majoritatea bäjenarilor care
      1	Pentru cei de la Focçani, ibidem, f. 666; vezi çi dos. 3 201/1831, f. 786—787 çi 892; vezi çi lista celor 35 de familii de la Focçatii care puteau sa plece, la f. 1 008. Pentru reîn-toarcerea bâjenarilor din alte pârfi aie tàrii, f. 772 — 773, 854, 856, 1 017, 1 144, 1 145, 1 154,
 1	194, 1 287, 1 376 ?.a.
      2	Pentru procesul celor de la Dudeçti, Romanski, op. cit., p. 342 si urm.
       3	Ibidem, p. 373 ?i urm. Vezi ?i Arh. st. Bue., dos. 3 201/1831, f. 1 282.
       4	Arh. st. Bue., dos. 3 201/1831, f. 839 çi 892.
5	Vezi traducerea greceascâ a acestui document turcesc la Arh. st. Bue., Vistieria, dos.
 3	201/1831, f. 1 419.
       6	Arh. st. Bue., Vistieria, dos. 5 740/1834, f. 52, 57, 71, 73-74, 110 fi 234.
94