ìn alte sate 1. Aitii, în sfîrsit, s-au mutât în primele sâptâmîni sau luni dupà alcâtuirea catagrafiei. Astfel, chiar la 30 aprilie, ciuci familii de bâjenari din Buzàu se mutau la Rîmnicu-Sârat 2, iar alte zece familii plecau la Giurgiu 8, eau chiar peste Dunâre 4, ultimele treceri, care au durât pina in 1834, ñind arâtate mai sus. De aceea catagrafiile lui Nenovici, eu rezervele fâcute si eu exceptia judetelor Ialomita, Teleorman si Oit, unde sînt total incomplete, nu au valoare decît pentru lunile in care au fost executate. Ele înregistreazà însâ, màcar incomplet, râspîndirea si prezenta bâjenarilor intr-un anumit moment
—	primàvara anului 1831 — si aceasta este importanza lor. Faptul câ celor înregistrati li se dâdeau în iunie « biletele » cerute Divanului de câtre Nenovici, bilete care atestau posesorului calitatea de bàjenar scutit total de dâri pe trei ani eu începere de la 1 ianuarie 1831 si cu plata pe jumâtate pe urmátorii sapte ani 5, a frînat într-o anumitâ mâsurâ nàzuinta multora de a se reîntoarce peste Dunâre.
     Catagrajia lui Kiselef. Recensâmîntul ordonat de Kiselef si care era terminât în septembrie 1831 a înregistrat si pe bâjenari, gâsind în total 5 249 de familii. Iatâ cifrele care se indicâ pe judete la aceastâ rubrica, pe numâr de familii: Ilfov 1 077, Rîmnicu-Sârat 117, Bràila 1 294, Buzàu 96, Sâcuieni 8, Prahova 201, Ialomita 205, Dîmbovita —, Ylasca 151, Teleorman 169, Muscel 6 — , Arges 4, Oit 424, Romanati 411, Yîlcea 1, Dolj 405, Gorj —, Mehedinti 145, orasul Bueuresti 541.
    Acest recensâmînt sau catagrafie fiscalâ poate fi socotit, pentru cele mai multe judete aie târii, drept o lucrare compietà, cu tóate inevitabilele sustrageri de la inregistrare. Desigur, aici nu s-a fàcut deosebire íntre bàjenarii bulgari, romàni, greci sau sìrbi. Cele 5 249 de familii, adicà aproximativ 26 000 de bâjenari, pot fi luati, cu foarte mici exceptii, ca o cifra reala 7, existentà in toamna anului 1831. Aceasta înseamnâ câ fata de statistica lui Nenovici numârul bâjenarilor crescuse la Bueuresti cu încâ 1 000 de insi ìn intervalul aprilie—septembrie 1831 si cu 800 pentru judetul Ilfov. O comparatie a cifrelor ne-ar ìndemna sâ credem câ in acelasi interval numârul bâjenarilor ar fi crescut de douà ori si jumâtate in Ialomita (de la 80 de familii la 205), ceea ce nu poate fi adevàrat. Aceasta nepotrivire de cifre se explicà numai prin faptul câ statistica lui Nenovici pentru acest judet nu era compietà, ca si prin aceea câ el nu înregistrase pe bàjenarii romàni. Tot atît de inexplicabilâ ar pàrea cresterea pentru judetul Òlt (de la 27 de familii la 424), daeâ n-am çine seama de aceleasi împrejurâri. Pentru aceste judete trebuie sâ socotim ca vaiabile cifrele catagrafiei fiscale ìn tot cursul anului 1831 si nu numai pentru toamna aceluiasi an.
     1	Vezi plingerea unui bàjenar din Fundulea-Ilfov, care n-a fost inregistrat deoarece« cind acolo m-am aflat làcuind, cind prin alte pàrji unde puteam imi intesili agonisita hranà. . .» (ibidem, f. 1 025-1 026).
     2	Ibidem, f. 970-971 fi 973.
     3	Ibidem, f. 972, 974, 976 fi 993.
      4	Ibidem, f. 1 003.
      5	Pentru textul biletelor fi tipàrirea lor, vezi acelafi dosar al Vistieriei, f. 1 035. Textul era scris in limba romàna fi bulgarà.
     6	La finele lunii iulie 1830 se aflau totufi aici « lude 20 bàjenari» venivi din Oltenia. Aceftia au scàpat probabil celor ce au alcàtuit catagrafia sau au venit in_ judef dupà ce tre-cuse inregistrarea. Vezi Arh. st. Bue., Adm. vechi, dos. 3 756/1830, f. 1.
7	§i Bois le Comte, in raportul sàu din 1834, dà o cifrà extrem de apropiatà de aceea
a lui Kiselef, fi anume 5 179 de familii, ceea ce inseamnà circa 25 900 de infi. Hurmuzaki, XVII, p. 336.
103