Pe de alta parte, localizarea frecventà a sirbàriei in cartierele din spre ràsàrit ale orafului (Brofteni, Girlasi) ar constitui un indiciu cà satul Sirbi de odinioarà se afla situat nu departe de periferia esticà ocupatà pina acum de gràdinari.
     ìn perioada care ne preocupa, cel dintìi grup de colonisti bulgari se stabilente aici in 1793. $tim aceasta dintr-o carte de cercetare fàcutà de Petre Ver-nescu, biv-vel logofàt, la 2 septembrie 1816, in pricina dintre egumenia mànà-stirii Banu din orasul Buzàu si colonistii ce se impotriveau a da dijmà, sustinìnd cà ei sint asezati pe mosia slobodà a orasului, si nu pe locurile bisericii Brof-teni, ale càror venituri le aduna, ìn acea vreme, mànàstirea Banu.
    Egumenul de la Banu nu poate dovedi prin nimic drepturile pe care fi le arogà ; diata lui Constantin Càpitanul, ctitorul Brostenilor, de asemenea nu spune nimic, iar cartea de cercetare a aceluiasi diferend, din 1814, prezen-tatà de egumen, cuprinde inexactitàti : martorii citati in cuprinsul ei inscriu in fals declaratiile anterioare favorabile ce li se atribuie si afirma, dimpotrivà, cà ei infisi, cultivind acele terenuri inainte de venirea bulgarilor, « dijmà n-au dat, fiind pàmint slobod, domnesc » 1.
    Sirbii, adicà bulgarii, intrebati de cind au gràdinile fi cásele pe acele locuri de lingà Brofteni, ràspunserà « cà de la intiia domnie a domnului Moruzi voievod (ianuarie 1793—august 1796), viind de lingà Dunàre o somà de familii de sirbi, fi vrìnd sà treacà la Rusia, i-a poprit aci in Buzàu un medelnicer, Constantin Schina, ce se afla ispravnic la Buzàu, dindu-le ajutor cu lemne fi alte trebuincioase de fi-au fàcut bordeie intr-acest loc Brofteni, . . . care, de atunci, fàcindu-fi case fi gràdini, de sint peste ani 20, dijmà sau clacà nimàrui n-au dat » 2.
     De partea lor se aliniazà, prin declaratii categorice, « toti orofanii vechi », aràtind cà « acel loe este mofie domneascà, a orafului ». O incercare identicà a episcopiei de a-i cotropi in 1804 a ràmas de asemenea fàrà rezultate, pentru cà « au iefit sirbii fi altii fi au mers la ispràvnicie » relatind adevàrul, « fi afa s-au tras episcopia ìnapoi » 3.
     Din cele aràtate mai sus, se vede limpede cà, in perioada de care ne ocupàm, primul grup de colonifti bulgari se asazà lingà oraful Buzàu in vara anului 1793, la sfirfitul ràzboiului ruso-turc, incheiat in ianuarie 1792, prin pacea de la Iafi, an in care Constantin Schina ocupa intr-adevàr functia de ispravnic i, iar in
1816,	cind a avut loc cercetarea, grupul din 1793 se afla incà aici. Locul pe care se afezaserà, fàrà nici o sarcinà pentru ei, era loc slobod al orafului, fost mofie domneascà.
    Cartea de cercetare nu specificà insà numàrul familiilor bulgare afezate lingà orasul Buzàu in 1793 fi nici locul de unde veniserà.
    §tiri pretioase despre acest grup aflàm insà in raportul ispràvnicatului de Teleorman, din 1 mai 1794, adresat domnului, càruia ii cere instructiuni
     1	De altfel, la 7 martie 1814, cind egumenul de la Banu se jeluiefte domnului impotriva sirbilor, care-fi fàcuserà gràdini pe mofia bisericii Brofteni, cà « nu se supun sà dea dijmà cu cuvint cà este mofia slobodà», el insufi adeverefte, citeva rinduri mai jos, zidirea Broftenilor de un« capitan Caloian pà mofia slobodà care se cheamà domneascà» (Arh. st. Bue., Mànàstirea Banu, pachet. XLIII, f. 89), adicà exact teza susjinutà de bulgarii gràdinari !
     2	Arh. st. Bue., Mànàstirea Banu, pach. XXXVIII, actul 19.
     3	Ibidem, act. 19 v.
     4	La 5 iunie 1793 semneazà ca ispravnic al jud. Buzàu anaforaua privitoare la nifte bani iura{i pàhàrnicesei Minculeasa (V. A. U r e c h i a, Istoria romànilor, tomul IV, Bucurefti 1893, p. 587-588).
139