nàdejdilor de eliberare, dar eie au subminat puterea Imperiului Otoman. La mijlocul secolului al XYIII-lea Imperiul Otoman nu mai reprezenta decit inveliful márejiei de odinioarà. In menjinerea dominatici otomane asupra popoarelor din Balcani un rol important 1-au avu t marile puteri, fi in primul rind Franca fi Anglia. Despre toate acestea automi nu amintefte insà nimic. Pentm a-fi ilustra teza el pomenefte doar de revendicàrile teritoriale « cu privire la Macedonia», ca un « exemplu perfect de interese diametral opuse», uitind insá sà adauge cà ciocnirile de interese privitoare la Macedonia vor apàrea tirziu, pe la sfirfitul seco-lului al XIX-lea, fi nu in perioada care face obiectul cercetàrii domniei-sale.
     N. Botzaris se oprefte mai amànun^it la prezentarea stadiului diferit de dezvoltare al popoarelor. El afirma — ceea ce este de altfel unanim recunoscut — cà poporul cel mai dezvoltat la mijlocul secolului al XYIII-lea din Balcani era poporul grec. in sprijinirea acestei afirmapi automi aratà cà popoml grec avea: a) stmctura cea mai complicatà — fase clase sociale (fanariofii, ecleziarhii, primari comunelor, orafelor fi regiunilor, negustorii, {àranii, marinarii);
b)	erau stabiliti aproape pretutindeni in Balcani fi c) aveau putemice colonii in stràinàtate (Viena, Italia, Rusia meridionalà). in ceea ce privefte celelalte popoare: albanezii musulmani constituiau o castà aparte iar cei cref tini se elinizau treptat fi « in generai ei erau perfect satisfà-cuji de rolul lor in sinul Imperiului Otoman» ;« stmctura bulgarilor era redusà la cea mai simplà expresie», de « ferbi» pe marile proprietàri ale turcilor, fi « orice altà activitate le era aproape total necunoscutà» (p. 6—7); sirbii erau mai evolua^i decit bulgarii, « datorità ocupàrii unei mari pàrji a teritoriului lor de càtre Austria», dar erau compiei lipsiji de o« elità najio-nalà»; mai evolua^i decit sirbii erau romànii, a càror« elità s-a elenizat mai mult sau mai pu^in in cursul secolului al XYIII-lea». Automi, pe bunà dreptate, aratà cà Moldova fi ^ara Romà-neascà nu fàceau parte integrantà din Imperiul Otoman, formind douà principate vasale ale Porjii, dar afirmà cà complexitatea societàri romànefti era datoratà suprapunerii a douà clase de greci: negustorii fi administratorii, in fmnte cu domnii fanarioji. De altfel, dupà pàrerea automlui, romànii datoreazà fanario^ilor « primele lor legi scrise, incurajarea invàjàmintului* artelor fi literelor, precum fi cultura pommbului» (p. 8). Cultura greacà fi predilecta pentm cultura francezà explicà«in mare parte ufurinja cu care ideile Revolujiei franceze s-au propagat in Principatele Romàne» (p. 8).
     Afirmajiile acestea aratà cà automi n-a incercat sà cunoascà, sà analizeze nivelul dezvol-tàrii economice al fiecàmia dintre popoarele din Balcani fi, in fapt, a ignorat fundamentul pe care fi-a clàdit lucrarea. De aici fi considérentele evident eronate asupra stadiului social-politic fi cultural al acestor popoare, asupra rolului dominant atribuit ideilor Revolujiei franceze* Sà làsàm la o parte modul cum injelege automi no^iunea de « clasà», cu care evident nu putem fi de acord, fi sà vedem, spre exemplu, « stmctura bulgarilor».
   Este bine cunoscut cà, in ciuda piedicilor ridicate de dominala otomanà in Bulgaria, industria meftefugàreascà a cunoscut o intensa fi largà dezvoltare. Producía de gàitane, posta-vuri, dimie, cuverturi de linà, mantale cu glugà, pinzeturi, pielàrie etc. de la Gabrovo, Samokov, Sliven, Plovdiv, de la Panaghiurifte, Kalofer, Karlovo, din satele din juml acestor orafe ca fi din aitele de pe cele douà versante ale Balcanilor, a celor din Sredna Gora fi din Rhodopi, la sfirfitul secolului al XVIII-lea fi inceputul celui de-al XIX-lea, era cunoscutà nu numai in toate regiunile Balcanilor, ci fi pe pie^ele Asiei Mici. Cásele de corner^ bulgare — Atan ase Hagi Pavli, Kilifarov, K. Tricikov, Mstakov, Hristo Tràpcileskov etc. — fàceau corner^ pe scarà internajionalà. Aceste date contrazic viziunea automlui de « simpli ferbi».
      Tot astfel, in Principatele Romàne a existat intr-adevàr o pàturà relativ sub^ire de negustori greci, dintre care unii, pujini la numàr, conduceau importante case de corner^, dar la sfirfitul secolului al XYIII-lea fi la inceputul celui urmàtor negustorimea fi meftefugàrimea romàneascà era preponderentà. Printre cei care ocupau slujbe in Principate erau foarte mulfi greci, dar aceastà perioadà este caracterizatà tocmai prin lupta boierimii pàmintene de a inlàtura pe greci din slujbele £àrii, luptà care s-a soldat cu izbinda elementului románese.
      In ceea ce privefte influenza Revoluti franceze, desigur, in Peninsula Balcanicà s-au aflat un numàr relativ restrins de revolucionan conftien^i, indeosebi printre greci. N. Iorga aratà. insà, pe bunà dreptate, cà« marea mifeare revolucionará inceputà in 1789 in Franca n-a avut o influen^à directà fi serioasà asupra locuitorilor Principatelor» 1 ; faptul era explicabil, Jinindu-se seama cà clasa mijlocie care ar fi putut proclama noile principii fi sà organizeze lupta pentm victoria lor era prea slabà numericele. Aceeafi situale era fi la celelalte popoare din Balcani» inclusiv la poporul grec.
     Pe fundalul social-cultural fi politic creat, automi detafeazà la sfirfitul secolului al XVIII-lea fi inceputul secolului al XIX-lea marile figuri, pu^ine la numàr, care vor visa la « infàptuirea unui stat balcanic». Másele populare nu erau insà pregàtite pentm a in^elege astfel de planuri fi apoi dezvoltarea extraordinarà a sentimentului nacional printre popoarele
      •	N. Iorga, Histoire des relations entre la France et les Roumains, Paris, 1918,|p. 120.
376