cumpàrarea unui nou sat1 si, poate, cum am spus mai sus, in lucràri de extindere a complexului monastic potrivit cu noua sa situale materialà. ★ Am incercat sà urmàrim, in màsura in care ne-a ingàduit-o informaría cuprinsà in izvoare, via^a intemeietorului Tismanei, de la cele mai vechi §tiri — nesigure §i vagi — pe care le avem despre tinerejea sa §i pinà la vremea la care, el §i ob§tea pe care o conducea, au ajuns sà stàpi-neascà douà mànàstiri din Jara Romàneascà, inzestrate cu insemnate posesiuni §i venituri. Ajunsi aici, se cuvine sà ne oprim o clipà, pentru a arunca o privire asupra drumului parcurs. Din cele cercetate pinà acum, figura lui Nicodim nu se contureazà nici ca a unui vizionar ce incearcà sà imprime el evenimentelor o desfà^urare conformà cu planurile sale, dar nici ca a unui mare mistic ce cautà, prin retragerea de lume, o evadare din realità^ile vremii. Credem a fi putut aràta cà el afost unui dintre numerosii participanji activi la lupta pentru apàrarea regiunilor dunàreano-balcanice fa\à de cotropirea incercatà de feudalitatea maghiarà — poate chiar un erou al acesteia — in una dintre fórmele pe care ea o putea imbràca la acea vreme, in singura formà potrività cu situala sa de monah ortodox. Dacà, dintre nenumàra^ii participan^ la aceastà acquine de apàrare — càci datà fiind amploarea acestei acjiuni in spa^iu in §i timp, ei au trebuit sà fie deosebit de mulji — el este unui dintre pu^inii pe care izvoarele ii menjioneazà anume, aceasta se datore§te nu numai unei intimplàri, ci §i, fàrà indoialà, faptului cà el a urmàrit, in tot lungul acestei perioade, cu consecventà §i tenacitate, aceea§i linie de conduità, sub acela$i aspect al intransigen^ei confesionale. Ìntr-adevàr, dacà nimic nu ne indreptà{e§te sà-1 consideràm — nici chiar din acest punct de vedere — drept unui dintre conducàtorii intregii acjiuni defen-sive, in schimb avem tóate motívele sà credem cà niciodatà, nici chiar atunci cind s-ar pàrea cà a pierdut speranza unei reintoarceri in ctitoria sa de la Yodiza, nu-1 vedem renunjind la misiunea ce-i fusese incredin^atà de domnie §i de ierarhia bisericeascà, misiune pe care §i-o asúmase prin infiin^area primei sale mànàstiri de la nord de Dunàre. Noua ctitorie de la Tismana nu era, in fapt, decit — in alt punct al frontului, in funcjie de noile imprejuràri create de pierderea Severinului — o reeditare a Vodijei, cu acelea§i scopuri politice, inverminiate in aceea§i forma confesionalà 2. Fàrà a impieta asupra cercetàrii ce urmeazà, putem spune, incà de pe acum, cà de aici inainte desfàsurarea vietii lui Nicodim intra intr-o nouà fazà: dacà pinà aici activitatea lui a avut, in ciuda formei sale confesionale, un caracter predominant politic, de aici inainte §i pinà càtre sfir§itul vietii sale (pinà pe la 1404 — 1405), el pare a renunja la viaja activà pe care o dusese pinà atunci §i a se compiace intr-o pasivà retragere de lume, sau cel mult intr-o destul de modestà activitate culturalà. Intr-adevàr, dupà 3 octombrie 1385 §i pinà la data menzionata mai sus, asupra lui Nicodim nu avem decit o singurà §tire, de minimà insemnàtate: el figureazà printre clericii martori ai hrisovului dat, la 4 septembrie 1389, de càtre Mircea mànàstirii Cozia 3. Ar fi greu de crezut cà aceastà absen^à a oricàror menjiuni mai de seamà asupra lui Nicodim ar putea corespunde cu o vie si intensà activitate a acestuia, pe aceea^i linie de participare la zbuciumata via^à politicà a vremii §i cà ea s-ar datora, doar unei intimplàri4. Trebuie oare sà bànuim cà intemeietorul Tismanei, odatà ajuns in fruntea unei obsti càlugàre§ti bógate §i posesoare a douà mànàstiri, a optat pentru o via|à contemplativà, dedicatà eventual doar unei incà insuficient làmurite actività^i strict culturale? A pàràsit el, pentru o bucatà de vreme, tara, asa cum uneori s-a admis? 1 Satul SaghievâÇul « pe care 1-a cumparat <= l|io € K0\”iTHAK> Nicodim sub Dan voievod» ce apare in documentai farà data, mai sus citât, al lui Mircea, çi este apoi pomenit çi în numeroase documente de mai tîrziu, cu aceeaçi formulâ. Nefiind mentionat în hrisovul dat de Dan I, acest sat pare sa fi fost cumpàrat, dupà 3 octombrie 1383 çi, bineìn^eles inainte de 23 septembrie 1386, data mortii lui Dan. Faptul cà el nu apare în singurul document anterior précis datat al lui Mircea pentru Tismana se explicà, ni se pare, prin aceea câ — aça cum se vede dintr-o analiza de detaliu — toate partile privitoare la posesiunile mai vechi ale obçtii conduse de Nicodim sînt, in acest act, o simpla parafrazâ a textului documentului lui Dan I. * Tismana preia rolul de organ de legatura — sub forma propagandei ortodoxe — între domnia 'J’ârii Româneçti fi cnejii romàni de peste mun^i. Pierderea Severinului ìnsemna pentru domnul romàn imposibilitatea de a mai inter-veni eficace în sprijinul nemulÇumililor din regiunile bànà^ene. Dar aceasta nu ìnsemna cîtuçi de pu^in renunjarea definitiva la orice ìncercare de a foiosi orice nemultumiri ale oricàror romàni de sub stâpînirea regelui: cum n-am socotit drept o simpla ìntìmplare faptul cà tocmai in vremea funcfionàrii Vodifei au fost deposeda^i de moçiile lor, pentru legà-turi cu voievodul muntean, unii cneji bànàjeni (vezi mai sus, p. 266, nota 3), nu putem socoti drept coincidenza nici faptul cà Tismana se afia situatà numai la o zi de drum, pe poteci tàinuite de munte, de alt grup ìnsemnat de nemul-tumi^i romàni, cei din Hategul in care, la 15 iunié 1377, treceau în stâpînirea lui Petru Zayk, Chititul de sus çi de jos çi Ocoliful Mare « que videlicet sub knezatus condam Kend (Cîndea) et filiis eorum fuissent, ad manus regias devolutas, videlicet hominis prò suis infidehtatis nece patibuh interempti, quin . . . etiam filii Kend quampluribus infidelitates de partibus Transalpinis domino nostro regi faciunt et facere conantur indefesse...» (Documenta... Vaia-chorum..., nr. 233, p. 271—272. * P. P. Panaitescu, Documente, nr. 9, p. 51 — 54; DIR., B, veac XIII—XV, nr. 28, p. 44. 4 Totuçi, pentru aceastà perioadâ, çtirile privitoare la posesiunile çi veniturile celor douà ctitorii ale sale sìnt destul de numeroase. 277