Cornutele mici si mari au constituit o marfà traditionalà, trecutà in cele mai vechi acte de negozi l, Dupà pierderea luptei impotriva turcilor de la Golubat (3 iunie 1426), unde insotise pe regele Ungariei Sigismund, voievodul Dan al II-lea este nevoit sà plàteascà Inaltei Porti tributul ìntreg, incluzind si un numàr stiut de oi 2, iar Laonic Chalcocondil noteazà cà, in timpul campaniei din 1462, armatele otomane au jefuit din fara Romàneascà « mai mult de 200 000 cai si boi si vaci » 3. Ìntàrirea datà la 3 aprilie 1480 mànàstirii Tismana, pentru o parte din venitul vàmii de la Calafat, prevede : « £>i orice boier sau curtean sau oricine va fi, dacà va aduce sare sau oi sau oricare marfà fi le va vinde, iar eàlu-gàrii sà fie volnici sà-si ia vama si nimeni sà nu euteze sà-i opreascà. . . » 4. Mentionarea aparte a sàrii si oilor aratà cà aceste màrfuri se situau, la data emiterii actului, pe primul loc al vinzàrilor la sud de Dunàre. Pentru douà oi trecute prin vama de la Calafat se plàtea, la 30 aprilie 1502, un aspru 5 ; la fel si in confirmàrile din 26 iunie 1508, 1 mai 1510, 1 aprilie 1526, 18 septembrie 1533, 10 aprilie 1547 fi 5 septembrie 1568 6: aceeasi continuitate, deci, ca fi in exportul grìului. Aprovizionarea orafului Istanbul depindea, in bunà màsurà, de turmele aduse din nordul Dunàrii. La 3 august 1560, Solimán Magnificul se adresa tuturor cadiilor pe drumurile ce duceau din fàrile Romànefti spre capitala imperiului, atràgindu-le atentia cà « nu este permis nimànui sà punà piedici negustorilor de oi. . . care aduc vite in oraful mai sus-aràtat. In capitalà, fiind mare sàràcie de carne, eu và poruncesc, adàuga sultanul, .. . flecare sà fie foarte atent in aceastà afacere fi sà aibà grijà de a nu mai retine niciodatà negustorii de oi » 7.
    Pentru cornutele mari, taxa de vamà a fost, de-a lungul secolului al XVI-lea, tot la Calafat, de un bou 3 aspri fi de o vacà, 2 aspri. Cornutele erau càutate, indeosebi la Constantinopol, pentru carne, piele fi seu. Aceeafi poruncà din
3	august 1560, constatind cà in ultimii trei-patru ani negutàtorii de boi fi vaci au dispàrut de pe piata constantinopolitanà, cere cadiilor sà-i indrepte din nou spre marele oraf, potrivit obiceiului vechi. Seul, ca fi untura, se cumpàra in mari cantitàti din 'Jara Romàneascà. Folosindu-se de autoritatea ìnaltei Porti, ai càrei supufi erau, negutàtorii otomani il plàteau la preturi infermare pietei fi, in loc de a-1 vinde la Istanbul, il indreptau spre alte centre, realizind ciftiguri apreciabile. La o pbngere a voievodului muntean, sultanul poruncefte respectarea strictà a pretului de cumpàrare obifnuit al pietei fi trimiterea seului numai spre capitalà. iptirea, defi din 20 februarie 1572 8, aratà, pentru negotul acestui artieoi, o situatie existentà fi in prima jumàtate a secolului al XVI-lea.
     1	Vezi privilegiul dat Brajovului, la 6 august 1413: I. B o g d a n, Documente, p. 5 (nr. 1).
 2	Consta a tin C. Giurescu, Istoria romànilor, ed. a 4-a, voi. II, p. 4.
     3	Ed. V. Grecu, Bucurefti, 1958, p. 291.
    4	DIR, XIII-XIV-XV, B, p. 167 (nr. 167).
      6 Ibidem, XVI, B, 1, p. 14 (nr. 8).
6	Vezi p. 180 nota 4 si ibidem, XVI, B, 1, p. 45—46 (nr. 41) pentru actul din 26 iunie
1508.
     7	Lia Lehr, Comerful Tàrii Romànefti fi Moldovei in a doua jumàtate a secolului XVI fi prima jumàtate a secolului XVII, in SMIM IV, 1960, p. 245; M. G u b o g 1 u, op. cit,, p. 33 (nr. 26).
     8	L. Lehr, op. cit., p. 244—245. §i toponimicul Grojdibodu, la Dunàre, inseamnà « Vadul vitelor»; denumirea aratà trafìcul de vite spre Peninsula Balcanicà intoemai curn vadul oilor la gura Ialomijei atestà circulafia continua a turmelor in Dobrogea: A. Constanti n e s c u, 1ricercare de interpretare a unui toponimie de origine slava : Grojdibodu, in Rsl, VI, 1962, p. 111-114.
183