cu privire la cápitanul Antón de la Zimnicea, « pus la poprealá » pentru ca ìngàduise la 19 familii de bulgari sà treacà « din tara turceascà spre Moldova fi, oprindu-i dumnealor, ispravnicii de Buzàu au instiintat aci »1.
    Asadar, este limpede cà numàrul bàjenarilor indicati in raport, precum si locul de trecere se referà la grupul ràmas la Buzàu ; cit priveste nepotri-virea dintre anul sosirii declarat de bulgari (1793) fi data raportului amintit e numai aparentà, deoarece in raport se relateazà fapte petrecute anterior.
*
     ín arhivele noastre nu s-au aflat incà ftiri despre afezàrile bulgare de la Buzàu in timpul ràzboiului ruso-turc dintre 1806 fi 1812, perioadà in care se arata cà emigratia bulgarà a atins un moment de virf2.
    In acei ani indelungati de ràzboi, orasul Buzàu, dupà ce suferise cutre-murul cumplit din 1802 3, a primit in 1807 cea mai grea loviturà din partea armatelor de ocupatie, fiind pràdat si ars in intregime de turci 4. In afarà de zidurile ruinate ale bisericilor, nu mai ràmàsese piatrà pe piatrà. Basii Iorgu-lescu afirmà cà unele autoritàri eliberau atunci hxrtii oamenilor de servici « din satul Buzàu » 5. §i satele din jur fuseserà arse o data cu oraful ®.
     Starea aceasta de izbelifte, cind nici statuì nu era in stare sà-fi mentinà continuitatea autoritàri sale, se prelungefte, cu mici intreruperi, pinà dupà ràscoala din 1821 7.
     Aceste grele imprejuràri singure explicà numàrul mie al familiilor de refu-giati bulgari si sirbi (24) inregistrati la Buzàu de catagrafia din 1815, utilizatà de Dionisie Fotino in cunoscuta sa Istorie a vechii Dadi8. Mica diferentà dintre numàrul celor veniti in 1793 si numàrul celor aflati in 1815 aratà neindoios cà orasul, pàràsit de proprii sài locuitori, nu atràgea pe nimeni. Afirmatia lui B. Iorgulescu, dupà care « prima colonie de bulgari e venità la Buzàu in 1806 » 9, nedocumentatà, nu prezintà nici o incredere, cu toate cà multi cercetàtori fi-au insufit-o. Insàfi traditia, incà vie la Buzàu, cà putinii bulgari care s-au oprit
     1	Publicatà de Stoian Romanski, Eh.uapume e Baoiuko u Mo.idoea. JJoKyMewnu, Sofia, 1930, p. 2. Din cuprinsul acestui document este demn de refinut fi accentui pus pe vina càpitanului Anton de a fi làsat bàjenarilor liberà trecerea Dunàrii, precum fi obliga^ia ispravnicilor din stinga fluviului de a comunica punctelor de trecere località^ile in care se stabi-leau fugarii. Cu alte cuvinte. refugia|ii bulgari n-au trecut intotdeauna atit de ufor Dunàrea.
     2	Const. N. Velichi, Emigrarea bulgarilor in 'fara Romàneascà, p. 27—48. Rela-tàrile documentelor turcefti, dupà care vreo 2 000 de bulgari plecaji din jurul Razgradului s-ar fi oprit atunci la Buzàu (Const. N. Velichi, op. cit., p. 35), cred cà trebuie luate in sensul cà. pentru cei mai mul{i, Buzàul n-a fost decit o etapà de scurtà duratà, de unde au pornit spre Moldova fi sudul Rusiei.
     3	ìnsemnarea dascàlului Nicolae de la Girlafi, fàcutà in 1802, pe un octoih tipàrit la Bucurefti in 1774, p. 431 (Biblioteca bisericii Brofteni).
      4	« ... Fiind ràsmeri(à muscalà cu turcii... au iefit turcii Bràilei fi au venit la Buzeu, unde au fàcut mari stricàciuni, tàieri, robii, foc...» (Dintr-o insemnare, fàcutà in 1807 fi reprodusà deC. Erbiceanu in Note asupra istoriei bisericiefti a romànilor pentru see. al XIX-lea. in « Biserica ortodoxà romana». XXXII, p. 127). Vezi rapoartele ispravnicilor de Buzàu din 1809, la V. A. U r e c h i a, Istoria romànilor, vol. IX (1800—1830), Bucurefti,
1896,	p. 185.
     5	Dicfionarul geografie fi istorie al jud. Buzàu, Bucurefti, 1892, p. 121.
6	Vezi cronica lui Naum Ràmniceanu, in Croniearii greci, Bucurefti, 1888, p. 27.
     7	Documente privind istoria Romàniei. Ràscoala din 1821, vol. II, Bu urefti, 1959, p. 7, fi vol. V, Bucurefti, 1962, p. 87.
     8	' IoTogfa trj; nabli AaxiaQ, vol. Ili, Viena, 1819, p. 201.
     • B. Iorgulescu, op. cit., p. 101, nota 2.
140