putul celui urmâtor, fapt confirmât, de altfel, de întreaga politicà a domnilor, care au sprijinit, de-a lungul secolului al XV-lea, interesele negutâtorilor si tîrgovetilor munteni în comertul eu Transilvania.
     Aceiasi negustori ai 'fârii Românesti, în primul rînd tîrgovetii, care depâsesc în 1503 pe brasoveni la ei acasa, domina eu atît mai mult vadurile Dunârii, unde se afirma ca principabi negociatori cu negustorii otomani sau levantini preluînd mârfurile aduse în centrele de pe malul drept al fluviului. Lâmuri-toare este si o serisoare a voievodului Basarab cel Tînâr, din 1478—1482 : « Çi dau de stire domniei-voastre,—serie el adresîndu-se notabilitâtilor Brasovului,— câ mi-au venit fi mi s-au plîns sàracii, care sînt negutâtori eu marfà, câ dupà ce vâ tocmiti cu ei voi nu le luati marfa eu soroc, ci îi tineti (acolo) fi nu le piatiti ; dar sâracii nostri iau marfa de la turci si acestia le pun soroc, iar ei la soroc nu pot plâti, Jiindcâ nu le plâti(i voi, ca sâ se plâteascâ si ei de turci. Astfel (acestia) aduc cârti de la împàratul fi neavînd ei de unde sâ plâteascâ, îi dàm legati turcilor » 2. Cazurile cunoscute fi în prima jumâtate a secolului al XVI-lea, acelea aie boierilor Craiovefti, al lui Chirca sau al lui Bàdicà 3 aratâ, ca fi scrisoarea de mai sus, câ tîrgovetii fi feudalii din rJara Româneascâ erau principal» mijlocitori ai comertului cu otomanii, care nu-fi puteau desface direct mârfurile pe pietele nord-dunârene. De altfel, cînd un otoman vine în Jara Româneascâ fi îfi vinde el însufi articolele diferitilor clienti, faptul este semnalat. Basarab Laiotà dâ de ftire pîrgarilor Brafovului, pe la 1474—1476, câ a sosit la Bucurefti un prieten al sâu, « un negutâtor turc, eu marfà bunâ fi multà » fi îi poftefte sà-fi trimità oamenii pentru a se învoi direct eu dînsul 4.
    In concluzie, eu toatâ prezenta garnizoanelor otomane instalate în capete de pod întàrite, de la Turnu fi pînâ la Chiba, vadurile comerciale aie Dunârii au râmas, pînâ în primele decenii aie secolului al XVI-lea, sub controlul negus-torilor Târii Românesti, respectiv ai Moldovei, care au împiedicat pâtrunderea în tîrgurile nord-dunâre a concuren(ilor lor din Imperiul Otoman.
     La comertul extern al^àrii Românefti au participai fi negustori din alte pârti.
     în secolul al XIV-lea, la Chiba, sînt instalati genovezii s. La 24 iunie 1349, Ludovic cel Mare al Ungariei îi autorizà a-fi transporta « toate lucrurile, màrfu-rile fi bunurile de vînzare, de orice fel, spetâ sau soi ar fi ele, pe apa Dunârii §i pe uscat, venind de la Orfova spre Timisoara, pînâ la Buda » 6. Corâbiile, dupà toate probabilitâtile, urcau fluviul pînâ la Orfova 7, dupà cum însâ genovezii foloseau fi drumurile de uscat pornind de la Zara, pe coasta Adriaticii 8. în 1392, italienii Iulbanus de Finario fi Johannes Daniele sînt semnalati în Yalahia 9 ; în 1410, genovezii din Caffa cumpârâ, cu bani multi, trei clopote tot din « Valahia » 10. Un fragment de sticlâ cu scena Sf. Gheorghe omorînd balaurul, gàsit la Mangaba, ar constituí o prima indicatie a prezentei genoveze
     1	Vezi mai sus, p. 190.
     2	I. Bogdan, op. cit., p. 176 —177 (nr. CXLV) (subi. ns.).
     3	Vezi mai sus, p. 188.
     4	I. Bogdan, op. cit., p. 124 (nr. XCVIII). Vezi §i Quellen, vol. II. p. 584.
     5	Vezi mai sus, p. 181 —182.
     6	DIR, XIV, C, vol. IV, p. 486 (nr. 702).
    7	Constantin C. Giurescu, Tîrguri. .., p. 70 çi nota 5.
     8	DIR, XIV, C, IV, p. 486 (nr. 702).
     9	N. I o r g a, Acte §i fragmente, vol. III, p. 3—4.
     10	N. I o r g a, Studii istorice asupra Chiliei §i Cetâ^ii Albe, p. 58.
192