este faptul cá trecerea de la o slujbá la alta nu era opritá si imposibilá. Izvoarele relevá de mai multe ori trecerea táranilor de la slujba birnicá la cea mibtará 1, 8pecificind cá in loe de daré si servituti táranul va sluji « cu arme si cal » 2. La sfirjitul secolului al XV-lea, situatia tulbure din rásáritul Europei impunea
o	concentrare a tuturor fortelor si sporirea cadrelor mibtare. La inceputul secolului al XVI-lea, slujba militará a fost reglementatá : s-a fácut recensámintul mosiilor zemlenilor si s-au fixat indatoririle lor3.
    Necesitatea de a se spori fortele militare a fácut conducerea sá indemne numeroji tárani sá treacá de la slujba birnicá la cea militará. Astfel, táranii treceau in alta categorie socialá, ca si cum se ridicau cu o treaptá mai sus, cu timpul trecind in rindurile boierilor. ín acelasi timp, izvoarele mai relevá fi alte situatii: treceri de boieri in rindurile táranilor, trecerea de la slujba militará la cea birnicá, intrucit unii boieri nu mai erau in stare sá acopere cheltu-ielile legate de slujba militará 4.
    ín afará de slujba militará, zemlenii mai erau datori sá lucreze la refacerea cetátilor, la intretinerea drumurilor si a podurilor, sá asigure mijloace de transport si braná pentru dregátorii cneazului 5.
     Trecerea de la slujba birnicá la cea militará nu era legatá de mari dificultáti. Istoricul A. I. Lappo, care s-a ocupat de aproape de aceastá problemá, citeazá, printre áltele, si cazul familiei Poliuhovici, care in 1526 a cerut sá treacá de la slujba birnicá la cea militará, iar in 1550 membrii ei purtau deja denumirea de zemleni6.
    Date deosebit de pretioase culegem si din materialele privitoare la tinuturile rusejti care au intrat in componenta statului lituanian, mai ales in tinutul Kievului. ín secolele XIV—XV, in jinutul Kievului a existat de asemenea o categorie socialá denumitá zemleni7. Situatia acestei categorii se asemána in mare parte cu situatia zemlenilor din Lituania. §i acolo se dádea pámint pentru prestarea slujbei militare. Persoanele care se angajau sá presteze slujba militará in schimbul pámintului primit se numeau zemleni. Ele pástrau pámintul atita timp cit prestau slujba si nu aveau dreptul sá-1 instrái-neze 8. La inceputul secolului al XVI-lea, in rindurile zemlenilor rufi pátrund conceptiile polonezilor in ceea ce privejte situatia privilegiatá a stápi-nilor de pámint 9. Ei se indeletniceau cu agricultura numai pentru nevoile lor proprii. Vindeau produsele rezultate din practicarea stupáritului, vinátorii si pescuitului10. La inceput ei formau de fapt drujina cneazului si,cápátind danii de pámint, se stabileau la tará si se transformau in boieri de tará. Spre sfirsitul secolului al XV-lea, categoría zemlenilor s-a constituit definitiv. Ceea ce caracterizeazá situatia zemlenilor din tinuturile rusesti este faptul cá, renuntind la slujba mibtará si la pámintul primit, ei puteau trece neimpie-dicati in rindurile unei alte categorii sociale: a boierilor, a tirgovetilor, a caza-
     1	A. I. Lappo, op. cit., p. 178.
     2	Ibidem, p. 179.
     3	Ibidem, p. 194—195.
     4	Ibidem, p. 188.
     5	Ibidem, p. 210.
     6	Ibidem, p. 180.
    7	V. Antonovici, Kuee, eio cydbóa u inauenue c XIV no XVI cmojiemue, in MoHoipatfiuu no uctnopuu 3anaÓHoü u IOio-3anadHoü Poccuu, vol. I, Kiev, 1885, p. 248.
     8	Ibidem, p. 256.
     9	Ibidem, p. 255.
     10	Ibidem, p. 250.
158