182
I. C. CH1JIMIA
    Dacä, departe de poet §i de cunoaçterea directä a omului, s-a creat o atmosfera plinä de ínteres §i simpatie, la Paris între emigrantii români ea este de-a dreptul entuziastä §i mfläcäratä. G. Bogdan-Duicä are dreptate cínd afirmä cä « Mickiewicz nu era numai cunoscut, ci §i adorat de generatia romänä din 1848». Toti tinerii români aflati aici — C. A. Rosetti, Ion Voinescu, N. Bälcescu, Stefan §i Alexandru Golescu, Dimitrie Brätianu — au stat în preajma lui Mickiewicz, i-au audiat cursurile sau i-au citit operele cu pasiune. O legäturä mai strinsä cu poetul au tinut Ion Yoincscu, N. Bälcescu §i fratii Goleçti. Färä a fi un mare creator, Ion Yoinescu dovedeçte cä citise cu atentie §i percepuse just esenta crea^iei lui Mickiewicz cînd gâseçte imagini apropiate în balada lui Goethe Der Fischer :
                      « Und wie er sitzt, und wie er lauscht Theilt sie die Flut empor,
                    Aus dem bewegten Wasser rauscht Ein feuchtes Weib hervor»,
în Switezianka lui Mickiewicz:
                   « Woda siç burzy i wzdyma Burzy siç, wzdyma i wre az do dna Krçconym nurtem pochwyca,
                    Roztwiera paszczç otchlan podwodna,
                      Ginie z mlodziencern dziewica»,
§i în Baba Cloan(a lui V. Alecsandri:
                      « Zbucnind apa-n’nalte valuri Mult in urmä clocoti,1 în mari cercuri se-nvîrti ¡■Si de trestii ?i de maluri Mult cu vuet se izbi» 1.
    Voinescu nu citeazä versurile lui Mickiewicz direct, ci le parafrazeazä dupä
0	traducere francezä, socotind cä Goethe 1-a influentat pe poetul polon. Elemente comune existä ín cele trei imagini, dar fiecare poet le-a creat independent, concepînd în tema sa imagina apei care se agitä furios. Interesant §i de retinut este faptul cä Voinescu cunoçtea poezia lui Mickiewicz în general §i se încumeta sä o punâ în comparatie cu creatii ale altor poeti 2.
     1	Y. Alecsandri, Les doinas, poésies moldaves, traduites par J. E. Voinesco, Paris, 1855, p. 19 (préfaça). în traducere versurile lui Mickiewicz suna astfel:
                 «Apa se agita fi se umflä.
                  Se agitä, se umflä §i fierbe pîn’la fund,
                   în viru-i rasucit înghite tôt,
                  îçi casca gura abisul, spre adîne,
                  Dispare fata, çi tînârul cu ea».
      Pentru fondul baladei, vezi traducerea lui Vlaicu Bîrna în Mickiewicz, Poezii, Bucureçti, 1957, p. 85 — 91. Imaginea respectiva nu pàstreazà însà liniile originalului :
                  « Yalurile aprig se izbesc de stînea; în vîrtejuri saltä, gern nepotolite,
                 Çi spre fund se casca o genune-adînea A ei oarbâ noapte pe-amindoi i-nghite».
      2	Comparaba între balada lui Mickiewicz §i cea a lui Goethe este fäcutä çi de K. Ostrowski, în Adam Mickiewicz, Oeuvres poétiques, t. I, Paris, 1859, p. 422, nota 4. Problema e reluatà mai tîrziu de E. P e t z o 1 d, Bailada Mickieivicza a Goethego, în « Pamiçtnik Nauhoicy
1	Literacki, XXXVIII, 1920.