340
CRITICA
aparjinind secolelor X—XV (semnäturi ale diferitilor mefteri, inscriptii pe vase, titluri feudale, formule magice, inscriptii cu caracter de letopise{, autografe ale unor personality istorice etc.), scofìnd in evidenti importanza lor pentru istorie.
      Tot din domeniul istoriei face parte fi comunicarea semnati de I. V. B r o m 1 e i, K aonpocy o cottine, kuk obinectmennoù nneÙKe y eoctnoHHbix u ìomchux c Ade uh e cpedmie sena (Despre problema « sotniei» ca célula sociali la slavii de räsärit fi slavii de sud in evul mediu, p. 73—91). Sotnia, ca célula sociali, nu a constituit pini in prezent obiectul unui studiu special, defi existen{a ei este semnalati de citre istorici, subliniindu-se chiar importala ei in organizaría sociali. Cercetarea lui I. V. Bromlei este insi limitati, intrucit folosefte numai izvoare ruse fi croate (referirile la celelalte popoare slave sint sporadice), in schimb se au in vedere, in permanenza, cercetirile despre organizarea medievali germani, cu care se fac unele analogii.
      A. A. Zi m i n se refera la o perioadi mai noui din istoria Rusiei (secolele XIV—XVI), in articolul Ocnoenue npo6;ie.ubi petßopMamioHHo-iyManuctnuuecKOZO deuìicenun e Poccuu « XIV—XVI ss. (Problemele principale ale mifeàrii umanist-reformiste din Rusia in secolele XIV—XVI, p. 91 — 120). A. A. Zimin distinge trei perioade in mifcarea reformisti din Rusia, stràduindu-se si evidcn{ize trisiturile specifice ale fiecireia : 1) sfirfitul see. al XIII-lea — mij-locul see. al XV-lea; 2) sfirfitul see. al XV-lea — inceputul see. al XVI-lea; 3) see. al XVI-lea, care coincide in timp cu valul revoltelor orifenilor fi cu riscoalele (irinefti.
      In continuare, volumul cuprinde comunicarea lui I. S. Miller PyccKo-nojtbCKue peeo-AtoifuoHHue Ceniti e tiepuod eoccmanun 1863 e. (Legiturile revolutionäre ruso-poloneze in timpul riscoalei din anul 1863, p. 91 —120), care constituie o minutioasà cercetarea documentelor refe-ritoare la legiturile unor revolutionär! rufi cu cei polonezi fi la rolul pe care primii 1-au jucat in evenimentele revolutionäre din Polonia.
     S.	A. Nikitin semneazi articolul PyccKa.i dutiAOMatnuH u natfiwna.ibnoe dauMcenue toxcubix ernenn e 50—80 !oàu XIX «. (Diplomatia rusa fi mifcarea nationali a slavilor de sud in deceniile VI —Vili — sec. XIX, p. 159—187). Pe baza materialelor publícate, fi in urma studierii unor documente noi de arhivà, autorul expune detailat pozitia pe care a avut-o Rusia fi rolul jucat de aceasta in mifcarea de eliberare nationali a slavilor de sud.
      Comunicarea Ocnoenue irnantu anmutßatuucmcxoeo deujtcenun conpomue.ienun e CAaennCKUx empanax e ¿oàu emopoù Mupoeoù eoùnbt (Etapele principale ale mifeirii de rezistenti antifascisti in tarile slave in anii celui de-al doilea rizboi mondial, p. 187—218), semnati de Klokov, P. I. R e z o n o v fi alti cercetitori, prezinti etapele principale ale luptei popoarelor slave impotriva ocupantilor fascifti. Se disting patru etape in desfifurarea mifeirii de rezistenti a (irilor slave : Prima etapi incepe cu decianfarea rizboiului fi se incheie o dati cu atacul impotriva Uniunii Sovietice. A doua etapi incepe o dati cu atacul impotriva U.R.S.S. fi se incheie cu itifringerea suferiti de armatele hitleriste pe Volga. Cea de-a treia etapi cuprinde perioada de la bitilia de pe Volga pini la completa izgonire a fasciftilor de pe teritoriul Uniunii Sovietice. Ultima etapi cuprinde eliberarea tirilor slave de sub jugul fascist. Mifcirile de rezistenti antifascisti se transformi in revoluti populare, care due la instaurarea puterii democrat-populare.
     Domeniului etnografici ii apartine comunicarea semnati de V. A. Alexandrov fi S. A. Tokarev, intitulati Ocnoenue npoÓACMu ciaemtcxoù Amnoipaéuu (Problemele principale ale etnografici slave, p. 218 — 233). Autorii enunti problemele esentale ale etnografici slave, a ciror rezolvare va duce la depàfirea riinìnerii in urmà a etnografie! slave fati de celelalte ramuri ale slavisticii.
      V. G. Bazanov este prezent in volum cu articolul Oöpjid u no33it.H (Ritul fi poezia, p. 233 — 252), in care se ocupi de bocet, unul dintre cele mai vechi genuri ale creatiei populare.
      in articolul MysuKOAbnan KyAbinypa lanadnoc.¡aenncKux napoàoe, ee MexcdynapodHue ceniu u MUpoeoe 3nanenue (Cultura muzicali a popoarelor slave de apus, legiturile fi importala ei universali, p. 253—290). /. F. Belza se ocupi de creala muzicali a compozitorilor cehi fi polonezi, evidentiind caracterul profund national al muzicii slave fi faptul ci valoarea ei a fost impusi de compozitori de tali 3 mondiali (Smetana, Chopin).
      V. E. Gusev, cunoscut prin contributiile sale la studierea folclorului rus, este prezent in volum cu articolul ÍJapnuuancKaH napodnan tw33UH y CAaesn « todbt stnopoü .»upoeoit eoünbi (Cintecul de partizani la slavi in anii celui de-al doilea rizboi mondial, p. 291 — 348). Articolul reprezinti o incercare de studiere comparati; autorul scoate in evidenti trisiturile specifice fi, mai ales, laturile comune ce caracterizeazi cintecul de partizani din tirile slave. In partea a doua a articolului, V. A. Gusev face o incercare de clasificare a cìntecului de partizani, distin-gind trei mari grupe : l) Cintecul epic (cuprinde trei subgrupe), 2) Cintecul liric (cu fapte sub-grupe), 3) Cintecul lirico-epic.
      Profesoral N. I. K r a v t o v, feful catcdrei de folclor de la Universitatea din Moscova, cunoscut specialist in domeniul folclorului. fi literaturii sirbe, semneazi comunicarea Po Ab napodnoio anoca « paieumuu cepßcxoü Aumepainypbt (Rolul eposului popular in dezvoltarea