14
ACAD. EMIL PETROVICI
rom. Toplef etc.)1, fie prin o ( = a) (cf. Gràdàfa, Topolová} 8 etc.). Singurele nume de locuri cu -af (< -ac < *-bCb) din Rominia se gàsesc in nemijlocita apropiere a granitei iugoslave fi deci a teritoriului lingvistic sirbocroat, anume Dolaf, Glogovàf fi Greovaf 4. Dar fórmele acestea nu exista in graiul populajiei romànefti din preajma acestor localitàti, care le pronuntà Dolf, Glogovàf. Locali-tatea Greovaf are astàzi numele oficial romànizat sub forma Greoni, dar locui-torii o numesc de obicei Pàtrovàf. Yariantele oficíale cu -af au fost imprumutate de autoritàrie romànefti de la fostele autoritàri austro-ungare, care le-au dat forma auzità de la populatia sirbeascà, care vorbefte graiuri cu trecerea relativ recenta a ierului la a. De altfel, in ceea ce privefte al doilea dintre cele trei toponimice amintite mai sus, trebuie mentionat cà in indicatoarele localitàtilor din Romània a fost introdusà forma romineascà Glogovàf, pentru Dolaf pàstrin-du-se insà forma administra^iei austro-ungare8.
    Din cele expuse credem cà se poate conchide cà Romanafi nu e de origine sirbà. El nu este nici de origine slavà, ci a fost creat de romàni, intii ca numele a douà sate, apoi ca numele unui judet. E1 reprezintà, dupà V. Bogrea, pluralul románese al numelui de persoanà *Romanat, care va fi existat in trecut la romàni, imprumutat din greaca bizantina, unde forme ca Po(/.avòcTO<;, BaffiXa-ro?, ’AyyeXaTOí;, ’A&avaaaroi;, ’^.Xe^avSpaTOi; ete. erau obifnuite6. Romanafi a avut la inceput sensul de 'oamenii lui Romanat’, apoi acela de 'satul (oamenilor) lui Romanat’. Asemenea nume de sate sint destul de ràspindite pe teritoriul Romàniei, ca, de exemplu, Cernafi, Mu$afii, Oafi, Urlafi, Vasilafi, care au la bazà numele de persoanà Cernat (< si. Cernati), Mu§at, Oatu, Urlat(ul), Vasilat7.
    In ceea ce privefte numele pasului fi al localitàfii Vulcan, considerai de
G.	Weigand fi I. Popovic ca posedind o tràsàturà foneticà sud-slavà occidentalà (l > ul), trebuie mentionat cà pronuntarea lui autenticà este Vilcan, cum am auzit in cursul ancbetelor fàcute pentru Atlasul lingvistic romàn. Forma cu u provine de la autoritàtile austro-ungare, care au redat, in numele de localitàti, vocala romineascà i, precedatà de o consoanà labialà, prin u. Autoritàtile romànefti fi geografii romàni au preluat forma oficialà austro-ungarà, fàrà sà recurgà la forma romàneascà populará. De altfel, pe hàrtile actúale apare numai forma M (Munfii) Vilcanului, dar localitatea se numefte, cu o formà preluatà de la autoritàtile austro-ungare, Vulcan. 0 asemenea inlocuire a lui i románese cu u avem §i in alte nume, ca, de exemplu, in numele de familie Vulcu sau in insufi numele etnie rumun, obifnuit la sirbocroati §i uneori la maghiari fi germani. Creatorii oronimului Vilcan n-au fost slavi, ci romàni. La baza lui stà
1	S. Moldovan — N. Togan, Dicfionarul numirilor de localitàfi cu poporafiune
romàna din Ungaria, Sibiu, 1909, s.v. Toplef.
     3	E. Petrovici, Toponimice slave din Valea Almàjului (Banat), in DR Vili, 1934— 1935, p. 176 urm.
     3	Moldova n-T ogan, op. cit., s.v. Topolovàf.
     4	Moldova n-T ogan, op. cit., s.v. Glogovàf, Greovaf.
     5	Indicator alfabetic al localitàfilor din Republica Popularà Romàna, Bucurefti, 1956, p. 243, 282, s.v. Dolaf, Glogovàf.
     6	Vezi « Anuarul Institutului de istorie nafionalà» din Cluj, I, p. 390.
     7	Explicarea lui Vasilafi din numele de persoanà Vasilat a fost data de V. Bogrea (ibid., I.c.). Privitor la numele de persoanà si de localitàti amintite a se vedea N. A. C o n s t a n-tinescu, Dicfionar onomastic romànesc, Editura Academiei, 1963: Cernat — Cernafi, p. 235; Mufat—Mu§afii, p. 329; Oatu—Oafi, p. 337; Romanat—Romanafi, Rumànafi, p. 362;
Urlat(ul) — Urlafi, p. 401; Vasilat—Vasilafi, Vàselafi p. 169, s.v. Vasile V. 2.