12
ACAD. EMIL PETROVICI
(astazi Alba Iulia, fosta capitala a Transilvaniei, in antichitate Apulum) §i Moigrad (in antichitate Porolissum) indica un grai sud-slav.
    Se pune intrebarea dacä aria toponimicä sud-slavä occidentala se intinde
—	§i in ce mäsurä — §i asupra Olteniei. Cercetatorii mai vechi au considerat toponimia slava a Olteniei — cel putin in parte — ca fiind sirbeascä. Gustav Weigand a sustinut cä aceastä arie toponimicä sud-slavä occidentala se intindea pina in apropierea riului Olt, cum e cazul numelui judetului Romanafi care ar fi un derivai cu sufixul -oc (< *-bCb) din numele de persoanä Roman (cf. toponi-micele din Serbia Aleksinac, Sabac etc.)1. Sufixul -ati a determinai §i pe altii sä considere numele judetului oltean de origine sirbä. Nicolae Iorga il aseamänä cu acelea§i toponimice din Serbia, dar il crede derivat din rum&n, bazindu-se pe douä nume de sate azi dispärute Rumänafi dà sus §i Rumànafi de josa. Etimologia propusä de N. Iorga (rum&n sui. sirb. -afi) e socotitä plauzibilä de G. Ivänescu 8 §i acad. Iorgu Iordan 4. De origine sirbeascä il eonsiderä pe Romanafi §i Ivan Popovió 6. Dupä G. Weigand, in toponimia Olteniei ar fi §i alte urme sirbe§ti, ca, de exemplu, numele pasului Vulcan avind la bazä numele de persoanä Vlkam, cu tratamentul ul al lui /, pe cind, in toponimicele de origine bulgarä lui l silabic ii corespunde il (de ex. Vilcea < bulg. mica ‘a lupului’) 6. Ivan Popovui admite intra totul explicatia lui Weigand in ce priveste oronimul Vulcan7. §>i Istvan Kniezsa sustine earacterul sirbesc al toponimiei slave din Oltenia, färä sä dea exemple8.
    Sä examinäm diferitele toponimice al cäror fonetism ar putea prezenta particularitä^i sud-slave occidentale. In ceea ce priveste numele judetului Romanafi, care e §i numele unor sate §i apare §i ca nume topic, trebuie fäcutä observatia cä e un plural, a cärui formä articulatä este Romanafii. Dar o forma de plural sud-slavä — in cazul cä sintem in prezenta sufixului -ac (< *-bCb) — ar fi trebuit sä fie *Romanci > rom. *Romanfi. Asemenea forme de plural ale unor toponimice slave derivate cu sufixul -bcb, in care ierul neintens al sufixului a cäzut (-(b)ci), sint foarte numeroase pe teritoriul Rominiei. De aceea nu e probabil ca in Romanafi sä avem de-a face cu sufixul -ac (< *-bCb). O a doua nedumerire, provocatä de presupusul sufix sirbesc -ac in toponimicul Romanafi, este vocala a provenitä din ier (&), cu totul neobi§nuitä in toponimicele slave de pe teritoriul Romäniei. Este lucra §tiut cä trecerea b > a in graiurile sirbocroate e recentä §i nu a atins unele arii laterale, unde s-a pästrat pinä astäzi cu timbrai apropiat de acela al lui a rominesc sau a bulgäresc, ca, de exemplu, in o parte a graiului sirbocroat al carafovenilor, vorbit in sud-vestul Banatului ®. Deschiderea lui a la a nu a atins nici toponimicele slave de pe teritoriul Romàniei, unde b este reprezentat fie prin e (cf. si. *Tophcb >
     1	Gustav Weigand, Die Namen der rumänischen Judete im Altreich, in « Balkan-Archiv» IV, 1938, p. 170.
     2	N. Iorga, Revelafii toponimice pentru istoria neftiutà a romänilor, I. Teleormanul (Academia Romàna, Memorii, tom. XXIII, Memoriul 14), Bucurejti, 1941, p. 17 urm.
     3	Ìntr-o recenzie asupra observa^iilor toponomastice ale lui N. Iorga apärutä in « Bule-tinul Institutului de filologie romàna „Alexandra Philippide”», IX, 1942, p. 212.
    4	Iorgu Iordan, Toponimia romäneascä. Ed. Academiei, 1963, p. 301.
5	Ivan Popoviö, Geschichte der serbokroatischen Sprache, Wiesbaden, 1960, p. 290.
     6	« Balkan-Archiv», IV, I.e.
     7	I. Popovié, op. cit., p. 290.
     8	Kniezsa I., Megjegyzések a helynevek kérdéséhez (Cbservatii la problema toponimi-celor), in « Szäzadok», vol. 78—80, 1945 — 1946, p. 223.
     9	E. Petrovici, Graiul Carafovenilor, Bucurejti, 1935, p. 81, nota 3; Pavle Ivic, Die serbokroatischen Dialekte, ihre Struktur und Entwicklung, I. Band: Allgemeines und die itokavische Dialektgruppe, Haga, 1958, p. 273.