142
TEODORA ALEXANDRU-DOBRITOIIT
    Din izvoarele citate de Jan Auerhan precum fi din informatiile oferite de lucrärile lui R. Urban, Jindrich Schlögl, Alexandru Moisi, Fr. Karas, Jiri Noska fi Pavel Horvath 2, rezultä cä satele cehe din sudul Banatului n-au existât in secolul al XVIII-lea, ci au fost întemeiate la ìnceputul secolului al XlX-lea, între anii 1823—1830.
    Lucrärile autorilor cehi despre populatia cehä din Banat oferä informatii pretioase privitoare la locurile de baftinä ale coloniftilor.
    Ccrcetärile noastre efectúate asupra acestor graiuri cehe confirma faptul cä graiurile cehe vorbite in Banatul de sud sint graiuri aie dialectelor ceh central fi ceh de sud-vest, in care s-au pästrat unele elemente, ce-i drept, foarte putine la numär, ale graiurilor cehe de nord-est.
    în primele trei grupuri au fost adufi cehi din imprejurimile orafelor Praga fi Cáslav, din regiuni ca: Sázava, Plzeñ, Klatovy, Domazlice, Pribram s.
    Cehii venivi in primele douä grupuri, in anii 1823—1824, au fost afezatì pe valea piriului Elisabeta, intemeind colonia cu acelafi nume. Cei sositi in cel de-al treilea grup, in anul 1825, au ìntemeiat colonia Sfìnta Elena.
    Coloniftilor cehi din Elisabeta, datoritä conditiilor grele in care träiau (lipsa de apä), li s-a permis mutarea in anul 1847 in satul Sfìnta Elena.
    Din lucrarea lui FrantiSek Karas afläm cä printre eoloniftii cehi au venit fi familii germane. Aläturi de aceftia, in Sfìnta Elena au mai locuit cìteva familii de maghiari. Din datele oferite de Jan Schlögl (vezi lucr. cit., p. 7) reiese cä aproximativ pe acelafi loc pe care a luat fiintä satul Sfìnta Elena ar fi existât o micä colonie de maghiari, formatä din cìteva familii venite probabil din Moldovita, care s-a desfiintat curìnd, deoarece n-a rezistat conditiilor grele de viatä fi s-a impräftiat in diverse locuri. 0 parte din ei, dupä cum ne infor-meazä Jan Auerhan 4, se mutä in anül 1897 in Bulgaria. Cei care au rämas, putini la numär, au fost, ca fi nemtii, asimilati de cehi.
    între anii 1826—1828 au fost adufi cehi din mai multe regiuni, de cätre administratia militará, pentru intärirea zonelor de granitä.
    Dupä datele oferite de Etnographie der oesterreichischen Monarchie5, aceftia ar fi venit in special din Polabí, Hradec Králové fi Cáslav. Din cronica casei paroliiale din Gìrnic reiese cä ei ar fi venit insä din Klatovy, Plzeñ, Kourim, Litomëfice fi Chrudim. R. Urban, in lucrarea citatä mai sus, aratä cä cehii adufi in perioada respectivä proveneau din imprejurimile orafelor Praga, Beroun, Ceské Budëjovice. în urma analizei lingvistice a acestor graiuri putem afirma cä aceftia, in marea lor majoritate, au venit din partea de apus a teri-toriului Boemiei, respectiv din regiunile Plzeñ, Domazlice, Klatovy fi din alte localitä^i (vezi harta nr. 2), înfiintînd satele Gìrnic fi Bigär, iar cei veniti din partea centralä a Boemiei au ìntemeiat celelalte sate.
     ìn Gìrnic, ale cärui afezäri se ìntind de-a lungul unui pirìu, au fost colonízate familii de emigranti cehi din regiunea Plzeñ, pe malul mai ìnalt, « Na velké stranë». Acestor locuitori ai comunei li se spune « Plzàci», in opozitie
    1	Yezi Jan Auerhan, Cechoslovaci v Juhoslavii, Rumunsku, Mad^arsku a Bulharsku, Praga, 1921.
      2	Cf. lucràrile autorilor respectivi, citate la pag.
     3	Vezi Jan Auerhan, op. cit., p. 64—65 ; R. U r b a n, op. cit., p. 7, fi Vladimir M £ C a n, Za chlebem vezdejSim, Brno, 1931, p. 30.
      4	Vezi op. cit., p. 35.
    s Cf. Jan Auerhan, ibidem, p. 64 — 65.