BIBLIOGRAFIE 361 LiüBOMIR VANKOV, Kim ucmopunma uà hhkou 3aeMKu om 3anaduume pOMancKU e3UifU e óbJiiapcKU u e dpyzume óaAKüHCKU eiuijii, extras din « rOflHIUHHK Ha Co(J)HÌICIHJ10- JiorHMecKH OaKyjiTeT », tom. LII, nr. 2 (1956—1957). Deosebirea nu consta numai in adu-cerea in discute, alàturi de italienismele necercetate anterior, a imprumuturilor din celelalte limbi romanice apusene — francezà fi spaniolà, ci fi in inmul^irea apreciabilà a textelor din care a fost excerptat materialul (Vezi bibliografìa accstor tcxte la p. 269 — 276). Larga baza documentará a lucràrii i-a permis autorului sà stabileascà, pe lingà etimonul nemijlocit al romanismelor discútate, cronologia pàtrunderii acestor romanisrne in bulgarà fi, in bunà màsurà, istoria fi circularía lor in celelalte limbi balcanice. Lucrul acesta era cu atit mai necesar, cu cit marea majoritate a romanismelor cuprinse in lucrare nu constituie imprumuturi directe din limbile romanice apusene, ci au pàtmns prin intermediul limbilor balcanice, in special neogreacà. Tocmai acest fapt il are in vedere fi automi cind observà cà, « din punct de vedere metodologie, cel mai just ar fi ca istoria acestor cuvinte sà nu se facà separai pentru fiecarc limba, ci la un loc pentru toate limbile balcanice in care eie sint atestate» (p. 171). §i pe parcursul intregei sale lucràri automi s-a càlàuzit dupà acest principiu, bineinjeles, in màsura in care mijloacele de investigare de care a dispus i-au pernii» acest lucru. Ca urmare, lucrarea este formatà dintr-un fir de monografii lexicale, aparent de sine stàtàtoare, dar care se iinbinà intr-un tot imitar, oferind cititorului o imagine de ansamblu asupra romanismelor imprumutate de bulgarà din limbile romanice apusene. De regulà, automi citeazà, alàturi de termenii din celelalte limbi balcanice, fi termenii corespunzàtori din limba romànà, pentru extragerea càrora a folosit o bibliografie bogatà (vezi p. 277). Sporadic (cf. apMarna, p. 188), unele variante bulgàrefti sint explícate fi prin limba romànà ; dar chiar in cazul citat automi se gràbcfte sà adauge : « Interesant e cà limba bulgarà, care la epoca aceea insufise rus. apMUH (din fr. armée), se servea fi de forma italiana (sublinierea noastrà) a acestui cuvint» (p. 178). Ne intrebàm de ce nu romàneascà, din moment ce insufi automi afirmà, un rind mai sus, cà bulg. ap Mania se datorefte rom. armata ? De altfel, consideràm cà in explicarea termenilor din bulgarà trebuia sà se apeleze cu mai multà consecvenja la fórmele románefti, cu atit mai mult cu cit este indeobfte cunoscut cà « burgliezia bulgarà din 'Jara Romàneascà... a ocupat un loc de frunte. . . fi in renafterea culturale a poporului bulgar» (vezi Constantin N. Velichi, in Rai, Vili, p. 55). In altà ordine de idei, e regretabil cà, in timp ce afirmà cà dintre limbile balcanice (làsind la o parte greaca modernà din al càrei dicjionar istorie au apàrut numai citeva fascicole)« doar limba sirbocroatà dispune de un dic^ionar istorie» (p. 175, nota 1), din bibliografia materialului románese lipsesc lucràri ca dicjionarul lui H. Tiktin (istorie) sau cel al vcchii Academii Romàne (generai). In totalitatea lor, cuvintele discútate de L. Vankov sint (sau au fost la origine) terineni tehnici. Multe din ele se refera la terminologia comercialà ca : óoAtna « dugbeanà», eanyma, Konmpaóauda, na.ianna, natnenm, cnopno « bruto», mpaMna, mpaii3wn sau denumesc moneda: ¿poui, dynam, AUpay (fiuopun. Altele constituie termeni pentru diferite produse alimentare (KGiKao, Kowfiemu« bonboanc», nacma, noeana, cuaom etc.), obiecte de imbràcàminte (òapentKa «beretà», naMU3QAa, ifieemon, (frycinan), termeni marinàrefti (aeapun, 6oM6apda, óonatfe «mare liniftità», ea/iepa, Mapunap, (frpeeama, (fiipmyna), termeni de arhitecturà (Oüakoh, KaMapa, KOpnu3, caAon), termeni muzicali (apu.Hy Konyepm, onepa, npuMadona), medicali (ea/te-pUHHa, eatfuua, Kawfiopa, munmypa) f.a. Numeroase sint fi imprumuturile referitoare la terminolegia militará: apMadat ap Maina, óameptiH, 6oMÓa, uiufraumepun, Kaea.iepun, Ka3apMa, KOManda etc. Pàtmnzind la epoci diferite (cele mai vechi, ca òyKam fi noeaua dateazà, dupà autor, din sec. al XV-lea — al XVI-lea, iar majoritatea lor au pàtruns in prima jumàtate a sec. al XIX-lea fi inceputul celei de-a doua). aceste romanisrne au avut o soartà diferità in limba bulgarà. Multe dintre eie ca óoAina « dughianà», 6oM6apda« un fel de corabie». 6aAa « glont», Konfiemu « bon-boane», pauyu « socotealà» fi áltele au iefit din uz, datorità schimbàrilor in modul de produc^ie fi culturà materialà; áltele fi-au schimbat forma sub influenza altor limbi, cum e cazul lui Maneepa (fr. maneuvre), in loc de mai vechiul Manoepa (it. manovra), peKOAtna (fr. récolte), in loc de