352
CRITICA
sau indirect — unul din factorii esentali ce au promovat ideile inaintate, unul din elementele purtàtoare ale nobilelor idealuri de eliberare» (pag. 9).
     In lumina acestor principii automi analizeazà conditile de apari^ie a romantismului rus, specificul sàu, variantele sale, definind in felul acesta in elementele sale esentale inceputul secolului al XIX-lea. Procesul de desfàfurare a literaturii ruse este prezentat ca un proces de continua creftere, de evolute in spirala, fiecare nouà etapa prezentind nu o repetare identicà a celei precedente, ci o dezvoltare, in unele aspecte inrudità, dar la un nivel mai inalt, imbo-gà^it. « Dacà cercetàm procesul literar din a doua jumàtate a secolului al XIX-lea, pinà pe la 1890, ne izbefte o anumità repetare, parca o reluare a unei serii de fenomene literare, care au avut loc in prima jumàtate. Dar aceste fenomene asemànàtoare capàtà un alt conjinut, diferit in esenta lui : unui are nou din spirala social-istoricà ii corespunde un are nou in spirala literarà» (p. 64). La punctul de trecere de la un are al spiralei la cel ce se inatyà mai sus, automi aflà momente de sintezà, izvoare de noi impulsionàri, deschizàtoare de noi drumuri, marcate inde-obfte prin mari personalità^ creatoare.
      Un prim moment de asemenea importanjá il reprezintà opera lui Pufkin, care a sintetizat « toate conditile personale, istorice fi istorico-literare, necesare pentm ca názuin^ele de veacuri ale noii literaturi ruse spre originalitate fi caracter popular, spre firesc fi naturai sà-fi poatà afla deplina lor realizare» (p. 13). Pe baza exemplului oferit de creala pufkinianà, savantul sovietic demonstreazà un principiu fundamental pentru cercetarea procesului de evolute a oricàrei literaturi, implicit fi a celei rusefti, fi anume : « Iegile dezvoltàrii literare nu reprezintà citufi de pu{in ceva abstract, adus din afarà, situat deasupra literaturii. . . eie se nasc fi se realizeazà. . . prin activitatea creatoare a scriitorilor, care in totalitatea lor constituie procesul literar dintr-un moment dat» (p. 15). Totodatà, subliniazà D. D. Blagoi, « scriitorul (fi cu cit e el mai mare, mai important, cu atit faptul se petrece intr-o màsurà mai mare) este nu numai obiectul, dar fi subiectul legilor de dezvoltare ale literaturii, nu numai executantul legilor care apar, se concretizeazà in opera lui, dar fi legiuitorul, care ifi aduce intr-o màsurà sau alta contribuya la mifcarea generalà a dezvoltàrii literare, care il inriurefte intr-un fel sau altul» (p. 15).
     Dupà ce demonstreazà cà in opera pufkinianà gàsim cu adevàrat « un inceput al tuturor inceputurilor in literatura rusà» — dupà expresia lui Gorki — savantul sovietic urmàrefte etapà cu etapà evoluta spiralei. ridicarea ei de fiecare data la un nivel artistic superior, marcat in creala diferitelor personalità^ literare. De la Pufkin pornesc fire ce definesc evoluta ulterioarà a literaturii ruse sub multiple aspecte (genuri, specii, eroi, metodà de creale etc.), fire ce-1 leagà de urmagii sài ¡mediaci sau mai indepàrtaZi (Lermontov, Gogol, Herzen, Goncearov, Tolstoi etc.). Considerind drumul spre realism, ini^iat incà de Pufkin, ca una din tràsàturile caracteristice ale literaturii ruse din secolul al XIX-lea, D. D. Blagoi urmàrefte importanza fi fórmele lui speci-fice de manifestare in perioada fcolii « naturale» (opera lui Gogol ; rolul criticii lui Bielinski; fcoala« naturalà» fi succesorii lui Gogol, Nekrasov, Turgheniev, Dostoievski etc.).
      Aspecte interesante sint relevate de savantul sovietic in evoluta literaturii ruse de dupà 1860. D. D. Blagoi dezvàluie un anume paralelism de fenomene. Ca fi in primul pàtrar al secolului al XIX-lea, e vorba de o perioadà de intensà luptà socialà, de o etapà aparte in istoria mif-càrii de eliberare din Rusia, care fi-a gàsit expresia, prezenja puternicà in literaturà. Dar dacà, la prima vedere, paralelismul se accentueazà asezind alàturi, cu semnificatie apropiatà, in con-textul istorie fi istorico-literar al vremii opera lui Nekrasov fi opera lui Pufkin, sau opera lui Nekrasov fi cea a lui Rileev (in genere a decembriftilor), in esenta lui fenomenul literar de la 1860 prezintà note fi demente noi. §i poate cà cel mai important dintre acestea este faptul cà, spre deosebire de primul pàtrar al veacului, cind supremazia intre specii aparZinea poeziei, acum ea revine prozei. Este vorba nu numai de o predominare cantitativà, dar fi de una calitativà, marcatà intre áltele fi prin rezonanZa largà pe care romanul rusesc o va càpàta pe pian european fi chiar mondial. S-ar putea obiecta cà cercetarea nu Zine seama de prezenZa poemelor, ocupin-du-se mai ales de poezia lirica, dar oricum acestea (chiar cele ale lui Nekrasov) nu schimbà ta-bloul generai trasat. DiscuZia asupra democratizàrii literaturii ruse in anii 1850—1870. asupra caracterului « tendenZios» fi antiburghez al romanului rus duce pe Blagoi la concluzia, susZi-nutà pe o bogatà argumentare, cà in acefti ani literatura rusà a fàcut un pas nou, in primul rind pe linia realismului critic.
     Pentru perioada de dupà 1880, Blagoi gàsefte coordonate asemànàtoare cu perioada 1840 («Despre anii de dupà 1880 putem spune ceea ce Belinski spusese despi e anii de dupà 1840. Este perioada unei noi crize» — p. 74). Paralelismul se afirmà prin aparizia unor noi tálente din rin-durile tineretului, prin predominarea formelor fi genurilor scurte, prin ilustrarea puternicà a realismului critic. Dar totodatà. in anii aceftia, D. D. Blagoi observà cu multà justeZe tràsàturi asemànàtoare cu cele ce au fost definitorii pentru primul pàtrar al secolului. fi anume « fluxul unui nou vai de romantism» (p. 77). legat de perioada de avint social de la sfirfitul secolului al XIX-lea fi inceputul secolului al XX-lea, de lupta proletariatului pentm libertatea sa.