366
CRITICA
      ín urmitoarele versuri din poezia Viafa, verbul moare are, evident, valoare de perfect. in traducere verbul sta la timpul trecut fi este de aspect perfectiv, ceea ce impreunà cu personi-ficarea mor(ii face ca traducerea sà fie foarte sugestivà:
fntr-o zi copila moare: se-nfelege,	H CMepTb HacmuiAa flCBymKy. OHa JDUIlb
Mourtea numai $tie mlinile sà lege. CKa3aJia: «Ot/joxhh! ripHniJiH iiokoh cpOKH».
      Ín ceca ce prívente particularitàfile sintactice ale volumului analizat, ainintim divizarea de càtre traducitor a frazei románefti in mai multe propozi(ii. in generai, acest procedeu imprima o oarccare refinere sentimentelor exprimate de poet, dar in cazul frazelor cu coordonare, fragmentarea in propozifii simple nu aduce prejudicii traducerii.
      Foarte des propozifia personali este inlocuitS printr-una impersonali. Acest procedeu abstractizeazi imaginile :
             Atit de fragedà, te-ascmeni	LtBeTaMH GejlbiMH HepeiliHH
             Cu floarea albà de ciré?..	flotto Kpace TBOeii IfBGCTH.
      incheiem considerafiile de ordin gramatical cu un exemplu de virtuozitate a traducitorului : in poezia Din slràinàlale poetul vorbefte de dorul siu dupà locurile natale:
                            A(f vrea sà vàd acuma natala mea vilcioarA,
                            Scaldata in cristalul pirAului de-argint.
                            Si v&d, ce «u atita iubeam odinioarA:
                            A codrului tenebri, poetic labirint. . .
      Pronumele personal eu are funefia stilistici de a sublinia caracterul liric al mirturisirii. S-ar pirca ci el nu poate fi redat in limba rusi, in care pronumele personal se folosefte mult mai freevent fi, deci, nu ar putea indeplini o funefie stilistici. Traducitorul a gisit o solufie: el face o inversiune, astici incit pronumele n se include in rimi fi iese in relief:
                                 PoaiiMyio nojiHHy xowy ynn^cTt. cHOBa, ycJibimaTb iuicck xpyctajibiibiii npoapawnoro pyui.H,
                                Epo^HTb no Jia6HpHHTKy cpe;ib cyMpana JiecHOro,
yBHflCTb BCC, 'ITO B ,'ICTCTHC JII06MJI TaK He>KHO H.
      Trecind la problemele de ordin lexical ale volumului studiat, constatimi ca in alegerea sinonimelor traducitorii au avut o liberiate cu atit mai mare cu cit nofiunea desemnati de cuvintul respectiv este mai abstracti.
      Traducitorii au tratat foarte diferenfiat cuvintele din originai: cuvintele mai pufin importante au fost traduse mai liber. De exemplu: degetul cel mie fCólin, file din poveste), s-a tradus yK03ameAbHuü najieti « degetul aritator», caier de cinepà aokohu AtHrmue « bucle ca inul » etc.
      Unele cuvinte au fost traduse chiar prin antonimul lor. de exemplu moartea s-a tradus prin Ébirnue « existen fa»:
                                   Mai am pe-un infelept.. . cu acela iarà Problema morfii lumii o desleg. ..
                               H ecTb Myapeu: mu 6lcmch c hhm, noicyfla PaaraflkraaeM Taìinti óbtmurt.
      in schimb, cuvintele cheie au fost traduse foarte exact, iar citeodati au fost chiar intinte prin citeva expresii sinonomice, ca in poezia Tucei o curtenire, unde expresia in gluma nu numai ci s-a tradus exact « wymxy, dar a fost intiriti fi prin doui expresii sinonimice:
Tu cei o curtenire	Tbi npocHiub, *no6 jiioChji a t uiymKy,
            ìn glumd — fi dorefli	JleiKO• He npufatan k dpamét
            Sí-ji spun a mea iubrìe	Hto6m o OTpacTH, bhhb paccyAKy,
             tn versuri fran{uzefti.	IlHcail (J>panuy:iCKHMH CTHXaMH.
      in « Luceafàrul», Citilin este introdus printr-un fir de nuan(e etice negative (viclean, pinditor, indriznet cu ochii), pentru ca in ultima parte a poemului aceste nuance si se dizolve cu totulL. ìn traducere epitetele peiorative dispar mai curind (astfel lipsesc epitetele de «guraliv» fi« de nimic» pe care i le di Citàlina), prefigurind cu multi fme(e identificares lui Càtilin cu poetul insufi din final a.
       1 Matei Cálinescu, Titanul fi geniul in poesia lui Eminescu, Editura pentru literaturi, 1964, p. 184. •Matei Cà linescu, op. eit., p. 185.